Eu te iubesc mai mult
Decat o spune un cantec banal,
Te ador cu sufletul,
Si ti dau inima mea in dar.
Eu te iubesc fara cuvinte
Scrise-n lumina pe o foaie,
Mototolite in graba de cerneala neagra,
A unei penite rupte a vietii,
Un poem trist,îmbrăcat in graba diminetii..
Nu am socotit vreo datorie
Ca sa iti demonstrez ca tu pentru mine,
Nu esti doar o simpla bucurie.
Nu am plecat urechea la restul,
Caci voiau sa imi sfâșie sufletul in bucati,
Si sa il arunce in vestul salbatic.
Nu am vrut sa te cunoasca multi,
Mainile,ochii si buzele erau martori suficienti..
Dar,ce cunosc mai bine
Ca liniile vietii din palma-mi firava,
Este ca iubirea ce ti-o port
Este sfetnicul ce tine aprinsa o lume
In care multi nu isi gasesc locul,
Iar altii isi pierd adesea existenta,
Si urmele si temerile in neagra durere
Ce ii conduc catre adevarata esenta
A unei trairi aparent banale:
Cunoasterea comorii mitice,
Ce tine locul fericirii,
Si se simte ca o cadere libera
Intr-un gol din inima..
Taci si ia aminte,
Ca cine a zis
Ca iubirea e flacara vie,
Ce arde si cand credeai ca se stinge,
E un suflet rătăcit
In cautarea sufletului care ii lipseste din intreg.
