Povestea mea începe în urmă cu 13 ani când parinţii m.au abandonat...uşor de spus nu?!
Am fost lăsată ca un gunoi la bunicii mei de la ţară de la vărsta de 1 an.
Ţin minte că eram destul de speriată chiar dacă eram doar un copil, nu voiam sa văd pe nimeni eram mică dar parcă întelegam mai multe decât trebuia.
Nu ştiu, nu îmi amintesc primii paşi făcuţi, nu am amintiri legate de mama si de tatăl meu.
Parinţii mei s.au desparţit demult, încă am o traumă.
La vărsta de 4-5 ani m.am dus la grădiniţă parcă lumea era puţin mai roz, in clasele 1-4 au fost cât de cât ok...
În clasele 5-7 viaţa mi.sa îngreunat, am început să îmi amintesc că viaţa nu e aşa roz cum pare.
Daca vreti o continuare da.ti un vot, va pup😚
