„Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână.”— Alfred de Musset
Povestea mea incepe astfel:
O excursie , frumoasa , la Cluj , alături de el si prietena mea , Ana , bineînțeles erau si alti copii , dar , ce sa mai , gândul meu era la el . Ziua aceea a fost cea mai frumoasă zi , o zi nemaipomenită, ochii meu fugeau dupa el ca un fotbalist dupa o minge . In ziua cand l-am vazut , stiam ce va urma , stiam ca viata mea se va schimba radical . Seara, ajungem la hotel, eram in jur de 15 copii , în camera mea si a prietenei mele , multi, inclusiv si el .. Am rămas cu el in camera, usa s-a blocat si parca atunci , a început să se întâmple ceva intre noi . M-a luat de mână, imi zâmbet frumos , iar apoi , m-a îmbrățișat. Nimeni nu ne deschidea .. usa era blocată .. M-a luat în brațe și am pus capul pe el , insistăm să mă lase , deși il iubeam , era împreună cu cineva si nu vroiam sa ii fac rau , dar simțeam că si el a început să mă iubească .. Si asa a inceput totul intre noi , o frumoasa poveste de dragoste 😻
