Nu pot pune un punct fix pentru începutul poveștii mele deoarece amintirile din copilăria mea sunt destul de vagi însă pot spune că am avut parte de o copilărie destul de frumoasă și normală.
M-am născut în Slobozia, Ialomița într-o familie cu o soră cu 8 ani mai mare decât mine.
Până pe la 7 ani, părinții mei au avut grijă să îmi ofere cam tot ce am vrut.
Aveam o pasiune foarte mare pentru piesele de Lego.. așa că ai mei îmi cumpărau des noi jucării de genul ăsta pentru a-mi "extinde" creațiile. Știu că devenise un lucru complet normal să stau ore în șir să combin diverse "piese din plastic" și în fundal să se audă desene animate. În general "construiam" cam tot ce vedeam interesant la desene.
De la 7 ani lucrurile începeau să se schimbe.. urma să încep să merg la școală. Asta a fost prima schimbare mai importantă din viața mea. Urma să fac clasele I-IV cu aceeași învățatoare pe care a avut-o și sora mea. Eram destul de nerăbdător să încep însă nu totul era așa cum am crezut. Eram un copil destul de hiperenergic și nu eram niciodată atent la ore însă aveam calificative destul de bune și ai mei erau mulțumiți.
Când eram clasa a II-a și a III-a nu mă înțelegeam bine cu colegii însă aveam o prietenă destul de bună. A fost primul meu "crush".. o chema Adina și țin minte că era cea mai frumoasă fată din clasă. Stătea la un bloc distanță și venea destul de des să ne facem temele și după mai rămâneam să ne jucăm. ^^
Tot prin perioada aia părinții mei m-au dat la o clasă de karate. A fost prima pasiune în care chiar puneam suflet.. chiar dacă aveam cam 8-9 ani era pentru prima dată când luam ceva în serios. Bineînțeles că la acea clasă venea cu mine și Adina la început însă ea a renunțat rapid.
Am continuat să fac acel sport, la școală calificativele mele erau în continuare bune însă o nouă schimbare urma să își facă loc.
Pe la începutul clasei a IV-a am avut o altercație cu învățatoarea.. îmi dăduse o palmă pentru că nu știam la ce pagină rămăsesem.. i-am spus mamei și cum era foarte protectoare a luat inițiativă și m-a mutat la altă clasă. Din păcate, asta a însemnat să îmi iau adio de la Adina pentru că mama ei nu o lăsa să mai vină la mine pentru că nu mai eram din aceeași clasă și nu mai puteam să ne facem temele împreună.
La clasa la care directorul a decis să mă mute era totul mult mai calm. Învățatoarea nu era foarte implicată și venind de la o clasă la care chiar se învăța aveam note foarte bune însă colegii erau foarte diferiți.. mulți nu învățau deloc și erau destul de răi.. înjurau mult na.. ca la clasa a IV dar totuși.. înjurau.. și ăsta era un mediu în care nu eram obișnuit. Dacă la clasa cealaltă vorbeam rar cu colegii aici chiar nu vorbeam deloc. Aveam un singur prieten, pe Mihai.. care era băiatul profesoarei de religie și era foarte de treabă dar în rest eram închis în mine.
Până în clasa a 5-a totul a fost destul de monoton. În timpul săptămânii mergeam la școală și marți joi și sâmbătă aveam antrenament la karate.
Cu sora mea nu m-am înțeles niciodată bine, am avut mereu gusturi diferite.. după ce veneam de la școală cel mai mare "război" era "care stă la calculator mai mult". De obicei rămâneam doar cu ea acasă până târziu pentru că părinții mei lucrau destul de mult și ea trebuia să aibe grijă de mine însă.. ne certam mult.. probabil mai mult decât se ceartă 2 frați obișnuiți.
După cum am spus.. am avut o copilărie normală în mare parte însă viața mea a început să prindă cu adevărat contur din următorul capitol.
CITEȘTI
Changes
Ficção Adolescente- Tot ce este în jurul nostru se schimbă. - Eu sunt Andi, am 20 de ani iar "Changes" este povestea mea reală despre nenumăratele schimbări care au apărut în viața mea și mi-au schimbat caracterul și modul de a gândi.
