Avertisment - Prolog

156 4 0
                                    

  Am închis ușor ochii și zâmbetul meu sinistru mi-a acaparat întreaga față. Unde să poți fugi de nebunia mea? Oh, da. Nicăieri. Nu ai cum să scapi de demonul din mine, fie că ești fată sau băiat. Am urât dintotdeauna specia omenească, dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut să mă distrez pe seama lor.

  I-am urmărit până în cele mai întunecate colțuri, până în cele mai adânci amintiri care i-au făcut să plângă și oh, cât ador suferința lor. Nu am avut traume în trecut sau altceva, pur și simplu iubesc senzația pe care o simți când ineva suferă, când cineva te imploră să-i dai drumul.

  Numele meu este scris pe toate afișele din toată lumea. ” Spintecătorul” e un nume bun. Niciodată n-am înțeles de ce îmi zic așa. Eu doar înlătur specia asta de rahat. Nu fac nimic, în afară de faptul că-i modelez după bunul meu plac și oh, da... Ei nu supărtă transformarea.

  I-am văzut lacrimile fetei ce mă implora să-i cruț viața. Defect. Altul de care majoritatea suferă. M-am apropiat ușor de ea și nu am lăsat nici măcar o cale de scăpare între trupurile noastre. I-am șters ușor lacrimile și ea m-a privit cu speranță. Al doilea defect. I-am zâmbit suav și-am sărutat-o așa cum nimeni n-a mai făcut-o, bănuiesc.

  Mi-a răspuns fără tragere de inima, punându-și mâinile în jurul gâtului meu. A treia greșală. Am lăsat-o să mă savureze și apoi am scos ușor briceagul din geaca neagră de piele. Fără să mă grăbesc, încă sărutându-o am introdus obiectul ascuțit în dreptul inimii ei.

  Imaginea ei m-a surprins când m-am depărtat de ea. Zâmbea și nu de bucurie, ci sinistru. Ochii ei morți încă privindu-mă,  pierzându-mă în negura nopții.

AvertismentUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum