Era o zi calduroasa de vara, iar Sofia , o tanara de 17 ani care se indragostise de orasul Sibiu, profita de ea vizitand orasul preferat.
Statea pe Podul Minciunilor si se gandea cand aude ca cineva se apropie de ea si isi ridica privirea. Era Mathias fostul ei iubit de care se despartise cu cateva luni in urma pentru ca o inselase. Ea inca il mai iubea dar nu mai putea fi cu el dupa tot ce ii facuse. In timp ce el ajunse in fata ei Sofia se gandea la toate momentele in care erau impreuna si isi promiteau ca nu se vor desparti niciodata.
Sofia: Buna!
Mathias: Buna! Chiar vroiam sa te vad, sa vorbim...
Sofia: De ce vrei sa ma minti iar? M-am saturat de minciunile tale... imi spuneai ca ma iubesti si ca nu ma vei insela niciodata si...
Mathias: Nu de asta vroiam sa vorbim. Da te-am mintit ce vrei sa fac... vroiam sa te am in pat si nu am reusit asta asa ca am cautat alta care vroia asta.
Sofia: Mi-a zis Isabella dar nu am vrut sa o cred. Te-am iubit ca o proasta!
Mathias: De ce iai zis Rebeccai ca sunt cu ea doar pentru banii pe care ii are tasu'?
SofiaL De ce? Ori te deranjeaza adevaru? De parca nu e asa...
Mathias: Nu te mai baga in viata mea ai inteles?
Si o impinse iar Sofia cazu peste pod, dar din fericire se prinse in ultimul moment de el.
Sofia: Mathias te rog ajuta-ma! Nu ma mai pot tine!
Mathias: Asta meriti!
Se uita la ea cum se chinuia sa se ridice si pleca. Sofia nu se mai putu tine prea mult si cum in zona nu era nimeni cazu. La cateva minute trecu un barbat si o vazu. Acesta suna si o ambulanta ajunse imediat acolo. Ajunsa la spital a fost anunta si mama ei care a venit dupa 7 ore.
Mama: Ce are fetita mea?
Doctorul: Din pacate a intrat in coma.
Mama: Ce? Nu se poate! Ce a patit? Cum s-a intamplat?
Doctorul: Nici noi nu stim. A sunat un domn ca a gasit-o cazuta de pe pod. Din cate se observa a cazut in cap si am gasit-o inconstienta. Tot ce putem face e sa asteptam sa vedem ce se intampla.
Au trecut 2 zile, zile in care mama Sofiei nu sa miscat de langa patul fiicei sale. Astepta o minune, asteta ca fata ei sa isi revina. Doctorul intra suparat in camera in care era Sofia si mama sa.
Doctorul: Am niste vesti proaste daca nu iese din coma in 2 ore moare.
Mama: Ce? Nu se poate! Fata mea e puternica! Nu o sa moara! O sa isi revina!
In tot acest timp Sofia parca ii vedea pe cei doi si ii auzi. Cuvintele mamei ei si gandul ca ar putea sa o lase singura ,pentru ca tatal ei murise cu cativa ani in urma datorita cancerului, o facura sa inceapa sa lupte mai mult si mai puternic pentru a se trezi din coma.
*Dupa o ora* Sofia simtea ca mai e putin si invinge si avea dreptate. La un moment dat ea isi reveni brusc. In timp ce deschidea ochii o audea pe mama sa.
Mama: Sofia, hai draga mea, l-am pierdut pe tatal tau nu te pot pierde si pe tine! Te rog nu ma lasa singura!
Sofia: Nu o sa te las singura niciodata mama!
Mama: Scumpa mea! Nu pot sa cred... ti-ai revenit...
Sofia: Da mama...si sa stii ca nu o sa te pot lasa singura vreodata.
Acea experienta fusese una importanta pentru Sofia: invatase sa pretuiasca mai mult ceea ce are. Pentru asta trebuia sa ii multumeasca lui Mathias asa ca dupa o saptamana in care a stat in spital a hotarat sa ii trimita un mesaj: "Iti multumesc! Datorita tie am invatat sa pretuiesc mai mult viata si sa iubesc mai mult oamenii din jurul meu. In timpul celor 2 zile in care eram in coma imi veneau in fata imagini din copilarie, imagini de care nu imi aminteam nimic...dar care m-au facut foarte fericita pentru ca era tata acolo si altfel nu as fi putut vreodata sa le vad. Am mai invatat si ca sunt o luptatoare pentru ca daca mai stateam o ora in coma muream. Chiar daca intentia ta era alta vreau sa stii ca dupa 2 zile de coma si inca o saptamana de stat in spital am inteles ce e cu adevarat important in viata: familia. Pentru toate astea: ITI MULTUMESC!"
Cand citi mesajul Mathias avu un sentiment de vinovatie...Sofia a stat 2 zile in coma din cauza lui si ii parea rau pentru toate astea. Ea nu merita asta, era o fata atat de gingasa si atat de frumoasa si din cauza lui putea sa moara, sa piarda aceasta planeta o fata care il iubise atat de mult si care, cu toate ca patise atatea din cauza lui ii multumeste si nu e suparat pe el. Oare el se indragostise cu adevarat de ea?! Da! Simtea ca acum o iubeste cu adevarat si ca ar face orice pentru ea. Dar oare de ce a trebuit ca ea sa fie la un pas de moarte ca sa poata sa isi dea seama?! De ce nu isi daduse seama de asta inainte?! De ce o lasase sa cada atunci?! Erau multe intrebari la care nu putea sa isi raspunda, la care nu ar putea nimeni sa ii raspunda dar erau si cateva la care putea sa ii raspunda cineva, Sofia, intrebari precum: Cum se simte acum? Ar mai fi dispusa sa fie iar impreuna? Il mai iubeste? Toate aceste intrebari il facura sa o roage sa se intalneasca pentru a vorbi. Din fericire ea accepta si a doua zi se intalnira in parcul in care se plimbau cand erau impreuna.
Mathias: Buna! Iti multumesc ca ai vrut sa vii sa vorbim si vreau sa stii ca imi pare foarte rau ca te-am facut sa treci prin toate astea adica erai la un pas de moarte din cauza mea.
Sofia: Buna! Nu ai de ce sa iti para rau. A fost o expeienta atat de frumoasa...l-am vazut pe tata, am aflat ca sunt mult mai puternica decat credeam si atunci cand m-am trezit am vazut pe fata mamei mele un zambet pe care nu il mai vazusem niciodata.
Mathias: Da poate asa e dar nu pot suporta ideea ca era sa mori din cauza mea si de aceea am vrut sa ne vedem. Am vrut sa te vad pentru ultima data.
Sofia: Cum pentru ultima data?
Mathias: Pai... vreau sa vad prin ce ai trecut tu, vreau sa imi rascumpar greseala.
Sofia: Cum?! Ai inebunit? Ce vrei sa faci mai exact?
Mathias: Sa vad mai exact ce ai patit in cele 2 zile in care ai fost in coma.
Sofia: Nu! Cum sa faci asta? Nu te pot sa te las sa faci asa ceva. Iti poti pierde viata.
Mathias: Si tu puteai sa iti pierzi viata asa ca imi pot asuma acest risc.
Sofia: Poate ca tu da dar eu nu pot si nu te voi lasa. Pana cand am intrat in coma mi-am promis ca o sa te uit. In timp ce eram in coma pe langa acele imagini cu tata vedeam si imagini de cand eram impreuna si mi-am dat seama ca, fara sa iti dai seama, chiar tineai la mine si atunci mi-am zis ca o sa incerc sa iti mai dau o sansa si nu as mai putea face asta daca tu nu ai mai fi.
Mathias: Da dar...
Sofia: Tu trebuie sa fii langa mine nu langa tatal meu asa ca, daca tii la mine macar putin, nu vei face asta.
Sofia reusi sa il convinga pe Mathias sa renunte la gandul de a se arunca de pe Podul Minciunilor, si-au dat o noua sansa lor si relatiei lor si bine au facut. Erau fericiti impreuna, se iubeau cu adevarat si chiar daca in jurul lor nu era totul tocmai roz ei facau sa fie cu bunatata si dragostea pe care si-o purtau.
Mathias isi dadu seama ca sa o intele pe Sofia fusese cea mai mare greseala a vietii lui.
De fiecare data cand era ziua lor, ziua in care s-au reimpacat mergeau in Sibiu pe podul care ii readusese impreuna si care isi merita din plin numele, deoarece in ziua in care fata gingasa de 17 ani a cazut de pe pod Mathias spusese" asta meriti" si isi dadu seama la cateva saptamani ca era o minciuna.
* Vreau sa imi cer scuze daca apare vreo greseala de scris dar era tarziu cand am redactat povestea si eram obosita. Sper sa va placa si astept pareri*
