Primul an din vejnicie

Prima zi

   Si.. uite ne. Toti colegii mei pe drum indreptandu ne catre Biserica de la capatul strazii. Flori in mana , coroane , si o tristete in suflet reflectata pe chipurile noastre. Lumea se uita la noi si ne observa din toate unghiurile. Nu eram in formula completa deoarece colega noastra Hermione a fost martora a tragicai despartiri a tatalui sau de aceasta lume. Iat o. Mergand firav cu capul in pamant si ridicand usi din cand in cand privirea catre noi. O lacrima rece si trista curge pe obrazul ei rosu. O inconjuram cu lacrimi in ochi si o imbratisam toti de odata. Se auzeau suspine si plansete din toate colturile. In acel moment colegii au dat dovada de sensibilitate si incredere. Ne desprindem incet din scutul pe care l am format si ii daruim florile , coroana si puterea noastra. Strangeam din dinti si ma abtineam sa nu plang. Ma retrag intr un colt spunand ca merg sa beau niste apa. De la primul pas facut m a bufnit plansul. Lacrimi moarte si lipsite de viata imi curgeau pe obrajii paliji.Da, au si vampirii sentimente.Chiar daca nu sunt vi, ei pot simtii durere atat fizica cat si psihica. Plangeam deoarece stiam prin ce trece Hermione si stiam ca nu o sa fie usor sa uite trecutul.
   Dupa putin timp plecam fiecare pe drumul lui. De aceasta data nu m am dus acasa. Am luat o pe drumul de tara din sud ul orasului si m am indreptat spre Cabela. Locul unde am fost transformata si locul in care imi gasesc mereu linistea mea sufleteasca. Locul in care mi am creat de a lungul secolelor atatea amintiri. Acolo ma astepta Victor, insetat de prezenta mea. Incerc sa l sperii dar niciodata nu reusesc.
- Nu Martha.. Nu mai incerca iar sa ma sperii. Stiu ca esti dupa fagul acela.
Abilitatile lui de vampir sunt ilegal de dezvolatate.A fost inzestrat cu un auz puternic. Poate auzi de la 100 km. Recordul lui e de 116, bine..asa zice el. Il prind de la spate de sold prefacandu ma ca nu l am auzit. Nu a tresarit ,dar s-a intors si m a privit in ochii mei rosii. Ma mangaie usor pe obraz si mi spune cat de frumoasa sunt.
-Esti gata? ma intreaba el
-Mereu sunt!
Inchidem ochii si oprim timpul. Apoi ma ia de mana si alergam ca doi nebuni cu o viteza ilegal de mare prin padurea Cabela. Cristian si Rose erau in fata noastra. Ei mereu ne intrec.
   Ia ta ne in fata zidului ce separa lumea "vie" de cea "moarta".
-Imi pare rau, Martha,pentru Hermione, dar nu noi decidem ce ni se intampla in viata. Niciunul dintre noi nu a vrut sa devina vampir, dar asta era singurul mod care ne ar fi salvat de la moarte. Epidemia din 1576 a omorat o gramada de oameni. Doar noi 4 si vampirii vechi au mai ramas in viata, spunea Rose.
- Iar acum, suntem singurii care pot duce acest "blestem" mai departe. Lumea s a schimbat..s au inventat o gramada de remedii impotriva anumitor boli...Vampirii si au cam pierdut din urmasii, spunea Cristian.
   Adevarat este. Acum..nu putem transforma pe oricine in vampir. Incercam sa gasim oamenii pe moarte nedreapta si sa le dam aceasta sansa de trai. Este diferita, riscanta, grea, dar frumoasa.