My little boy // yaoi.Neko / boyxboy

- Capitolul 2 -

Jay pov:

Aveam a 2-a oră româna cu dirigu. Lian m-a condus până la intrarea în clasă după care ne-am despărțit. Aveam atâtea  emoții. Pe lângă faptul că era prima zi de școala și nu cunoșteam pe nimeni din liceul ăsta, am și absentat de la prima oră, oare ce vor crede colegii despre mine?

Fie ce o fi! Deschid ușa și intru în clasă cu capul plecat lăsându-mi parul alb să-mi acopere chipul. Aud șușoteli ce vin dispre colegi. Știu la ce se gândeau: ,,ce e cu ciudatul ăsta?" 
Adevărul era că felul în care arătam e moștenire de familie. Toți din familia mea au pielea și părul alb, dar erau toți înalți și aveau ochii roșii, eu însă sunt mic și am ochii mari și albaștri. Dar nu e numai asta... ascund un secret mare pe care îl știe doar fratele meu și părinții (care acum sunt morți ;-; )

Mă așez în prima bancă de la geam și mă uit pe telefon să văd cât timp mai e pana incepe ora. Dar atunci aud un  tip ce ma strigă:
Colegu X: Hei piticanie! Nu ai încurcat clasa? Vezi că arăți de parcă ai venit de pe altă planetă!
Spune el în batjocură, rânjind împreună cu încă 2 băieți de langa el. Eu încercam să mă abțin să nu plâng, dar nu am putut...

Am ieșit afară din clasă și l-am sunat pe Lian.
~convorbire telefonică~
Lian: Ce e micuțutle?
Jay: Vino în fața clasei cu numarul 230 te rog...
îi spun eu printre lacrimi
Lian: plângi cumva?
Jay: Nu... doar vino

În mai puțin de un minut Lian a ajuns la mine, eu sar în brațele lui cu lacrimi în ochi.
Lian: Ce s-a întâmplat? de ce plângi?
Jay: Vreau acasă.
Lian: De ce? ce ai pățit?
Jay: Lian... chiar sunt atât de urât?

Lian pov:
Jay: Lian... chiar sunt atât de urât?
mă întreabă el uitandu-se la mine cu lacrimi in ochi. Îmi era atât de milă de el, nu suportam să-l văd așa.
Lian: Ești cel mai drăguț băiat pe care l-am văzut, ești special și nu ar trebui să-i asculți pe ceilalți.
Îi zic eu și îi mângâi fața încercând să-l liniștesc. El mă privea ca un pisoi cerându-mi cât mai multă atenție.

După ce Jay s-a liniștit, am plecat împreună în curtea școlii. Toți erau la ore, doar noi doi eram afară.
Micuțul stătea în poala mea, iar eu îl mângăiam. Era atât de drăguț, nu înțeleg cum cineva își poate bate joc de el.
Sincer,  nu am fost cu nimeni așa cum sunt cu el. Nu știu cum a făcut-o, dar m-a fermecat puștiul ăsta, iar acum aș vrea să-l am lânga mine mereu. Stai despre ce vorbesc? de când spun eu așa ceva despre un băiat? dar totuși un băiat mai drăguț ca el nu am mai vazut. Îl adoram.
Deodată Jay se ghemuie tot mai mult și începe să toarcă atât de drăguț apoi mi-a luat mâna obligându-mă săl țin în brațe. Simt cum tremură și îl întreb

Lian: Pui,  ești bine?
Jay: Da, îmi e doar puțin frig.
în acel moment îmi dau geaca jos și îl acopăr pe el. Abia atunci am observat că se răcise brusc și începu să bată vântul.
Lian: ești mai bine?
Jay: Da, îți mulțumesc.
Lian: Ești atât de drăguț când stai așa.
Jay: Cum?
Lian: în brațele mele și mă privești cu ochișorii tăi mari și albaștri.
Jay se făcu roșu și își acoperi fața cu mâinile, eu îi zâmbesc și îi dau mâinile încet la o parte. Mă apropii de fața lui și îi ating obrajii fierbinți. El începu să tremure și observ cum din acel păr alb ies două urechi de pisică.. Am rămas mut...
Jay: Te rog... nu te speria, pot să explic.
îmi spune el agitat, eu totuși înca-l priveam uimit. Îmi ridic mâna spre capul lui și îi ating urechile. El îmi dă peste mână și îmi spune.
Jay; Nu le atinge! Mă va durea!
Lian: îmi pare rău, dar... cum?
Jay: sunt un băiat pisică. Adică sunt un Neko.Dar te rog nu mai zi la nimeni. Nu trebuie să afle nimeni.
Lian: nu te îngrijora, nu spun nimanui.
Jay: îți mulțumesc.

Atunci nu mai zise nimic și veni din nou în brațele mele. Îl țineam ca pe un copil în brațe și nu vroiam să-i dau drumul. Îi simțeam inima cum bătea din ce în ce mai tare. Jay se uita la mine și mă întreabă?
Jay: Ești ok cu asta?
Lian: De ce nu aș fi?
Jay: Lian nu vreau să regreți...
Lian: de ce să regret?
Jay: câteodata sunt... complicat
Lian: Pentru mine ești perfect, nu-ți face griji, o să mă descurc cu tine.
Jay îmi zâmbește iar eu îl îmbrătișez strâns, după care ne ridicăm și plecăm acasă.

Sper că va plăcut capitolul ăsta, voi încerca să le fac mai interesante.
Bye ❤️