După ce am luat decizia să continui relația cu ea, am început să pun și eu suflet. Mă apropiasem tot mai tare de ea, mă gândeam numai la ea, la școală, acasă, oriunde mergeam. Nu am mai simțit ceva atât de puternic pentru o persoană până atunci.
Vorbeam în continuare foarte des la telefon și pe skype, ne scriam mesaje frumoase, îi trimiteam destul de des mesaje lungi și dimineața și seara despre cât de mult apreciam că este lângă mine. Chiar simțeam că era specială. Începea să îmi placă din ce în ce mai mult de ea, și la aspect și la comportament.
Era o relație virtuală.. însă nu simțeam distanța. O iubeam. Era exact ce îmi doream. În ochii mei devenise cea mai frumoasă fată, avea un caracter foarte frumos, era educată, scria corect și începea să împrumute din comportamentul meu... aveam aceleași vorbe, râdeam la aceleași glume și ne bucuram că ne-am găsit într-un mod atât de "random" pe internet.
Cam la 3 luni după ce am început relația începea puțin să se simtă faptul că eram la 500 de km distanță. Acum nu mi se mai pare atât de mult însă atunci pentru mine era o distanță foarte mare și nu puteam efectiv să merg și să o văd. Asta era chestia care ne limita relația.
Încercam amândoi să mascăm acea distanță cu faptul că ne iubeam... dar cât timp avea să meargă asta?
Aveam încredere unul în celălalt, ne cunoșteam bine amândoi. Vorbisem deja despre orice subiect ne putea interesa.. de la lucruri banale până la cele mai intime lucruri. La momentul acela mergeam pe principiul că dacă nu o voi înșela.. nici ea nu o va face și fetele de la liceu chiar nu mă mai atrăgeau deloc.
Probabil că știa că dacă îmi oferă tot ce poate, chiar dacă era la distanță nu voi avea de ce să o înșel.. și asta era adevărat. Vorbeam aproape zilnic pe skype și îmi dădea web foarte des.. însă eu nu i-am dat deloc până în momentul acela. Îmi placea mult de ea și știam că poate să își pună încrederea în mine așa că i-am cerut mai mult. Îmi plăcea mult de ea și apreciam tot ce îmi oferea însă parcă tot îmi doream eu ceva mai mult.. îmi doream să o ating, să o iau în brațe, să o sărut însă asta nu era posibil.
A mai trecut o lună și devenisem tot mai intimi.. începusem să avem sex-talk-uri la telefon destul de des care s-au transformat în lucruri reale, la web. La momentul acela ea îmi oferea efectiv tot ce îmi puteam dori de la o relație virtuală.. de la simpli pupici la telefon până la mici show-uri la web. Eram fericit dar nu avea să dureze prea mult.
Aveam o relație destul de frumoasă până atunci însă și ei începea să îi lipsească ceva. Eu aveam tot ce îmi doream de la ea, de la dragoste la lucruri intime(chiar dacă numai la web) .. ei îi lipsea numai să mă vadă.. pentru că au trecut deja 4 luni de când eram împreună și ea făcea tot ce îmi doream însă ea mă văzuse doar în poze.
La început nu a insistat pe faptul că eu nu îi dădeam web dar a devenit deja o dorință destul de mare pentru ea. Eram destul de privat și cu pozele.. nu îi dădeam mereu și avea doar câteva poze în care mi se vedea fața complet și asta o frustra destul de tare.
Nu îi dădeam web nu pentru că mă consideram urât.. mă consideram o persoană normală însă aveam unele complexe că m-am îngrășat puțin și în general eram destul de perfecționist. Efectiv îmi doream să îi dau web când eram pregătit.. când îmi plăcea și mie cum arăt însă asta nu avea să se întâmple prea curând.
Trecuseră 6 luni de când eram împreună. Era septembrie 2015 și se apropia ziua ei. La momentul ăla și eu eram puțin uimit de cât a durat și de faptul că singurele "certuri" au fost că nu voiam să îi dau web și că o tot amânam. Inițial am vrut să îi dau web de ziua ei.. însă ceva m-a oprit.. îmi venise în minte faptul că ar fi putut să nu îi placă de mine.. dar am fost prost, foarte prost.. pentru că nu era genul de fată care să se uite la aspect neapărat.
A venit ziua ei și i-am dat un mesaj destul de frumos însă ea tot își dorea doar un lucru.. să mă vadă măcar la web câteva minute dar am refuzat-o.. greșeală pe care o regret și în ziua de azi. Țin minte că asta a făcut-o să sufere foarte tare și începeau să mă afecteze din ce în ce mai tare certurile pe tema web-ului..
CITEȘTI
Changes
Ficção Adolescente- Tot ce este în jurul nostru se schimbă. - Eu sunt Andi, am 20 de ani iar "Changes" este povestea mea reală despre nenumăratele schimbări care au apărut în viața mea și mi-au schimbat caracterul și modul de a gândi.
