Capitolul XVIII - Adapt.

24 0 0
                                    

So.. ăsta eram eu înainte de cel mai important examen. Un tip în depresie care se refugiase în jocuri din cauza stresului și sfârșitului primei mele iubiri.

Mă simțeam singur.. pentru că până atunci am avut-o pe ea și chiar dacă ne despărtisem tot o simțeam alături. Îmi răspundea greu.. mereu.. însă fiecare mesaj de la ea îmi schimba starea. Dar trebuia să încep să trec peste pentru că nu îmi era bine deloc.

Jucam jocuri unde puteam interacționa cu lumea și mi-am făcut un grup de prieteni online pe care nu îi suportam deloc.. însă puteam vorbi cu cineva. Bineînțeles.. nu le-am spus nimic despre ce simțeam.. eram mai mult de umplutură acolo însă îmi mai schimbau starea.

Acolo am cunoscut o fată care juca aceleași jocuri ca mine și ne-am împrietenit. Ea a fost singura căriea i-am povestit despre relația mea și a început să mă placă.. era la distanță mare de mine și nici nu avea planuri să vină în București însă tot încerca să fie cu mine. Am refuzat-o la început de câteva ori însă nu am vrut să o pierd și pe ea.. măcar ca prietenă și am acceptat într-un final să fiu cu ea. Nu o iubeam, era frumușică și deșteaptă, era puțin mai mare decât mine și avea permis de conducere.. era destul de "cool" pe scurt însă tot nu o iubeam.. am fost cu ea numai pentru că mă ajutase puțin la mate și mi-a mai ridicat moralul. Am stat impreună cu ea cât timp am dat bacul și până în septembrie.
Nu luasem bac-ul dar sincer nici nu învățasem nimic. Nu îmi păsa. Nu voiam să mai fac o facultate în ciuda insistențelor fetei cu care vorbeam atunci. Îmi spunea că vrea să vină să ne vedem.. că poate o să se mute și ea la București însă atunci am spus stop.. și într-o seară i-am spus că vreau să ne despărțim. I-am spus că nu o iubeam pe ea.. ci încă o iubeam pe fosta mea prietenă.. a stat la telefon.. m-a ascultat și brusc.. mi-a dat block .. nu am mai vorbit cu ea de atunci și nici nu am mai căutat-o.

M-am mutat la părinții mei și tot voiau să știe ce am de gând să fac.. dacă mă mut la București să fac o facultate și să iau bacul în promoția următoare sau să fac un curs și să mă angajez. Am ales să fac un curs cu ceva care mă pasiona.. bucatăria. Mi-a plăcut să gătesc încă de când am început să stau singur. Mă relaxa. Era pasiunea mea.
Am căutat pe internet și am găsit un curs interesant. Mi-au spus ai mei că le place ideea și că mă vor susține așa că mi-au inchiriat o garsonieră în București și m-am apucat de curs.

La început a fost frumos însă practica era foarte departe și am început să mă duc tot mai rar.

La acel curs am cunoscut altă fată. O chema Miruna și era mai mare cu 2 ani decât mine. Ne-am împrietenit.. am vorbit și știam că îi plăcea de mine. Am ieșit de vreo 2 ori însă.. again.. nu îmi plăcea de ea.. era fițoasă rău de tot. M-a sarutat o dată într-un parc însă am reacționat oarecum ciudat pentru că nu voiam să mă sărute. Era frumoasă și probabil ar fi fost cu orice băiat își dorea însă nu asta căutam. Doream un suflet frumos.. nu țâțe și buci.

Era decembrie.. a trecut ziua mea.. sărbătorile.. mai ieșisem de vreo 2 ori cu "M".. ca prieteni însă încă o iubeam și știa asta.. și nu voia să revenim la cum eram așa că ieșea cu mine rar.. să nu îmi facă rau și să nu mă atașez de ea.. iar.

Revelionul 2017-2018 a fost groaznic. L-am petrecut singur pentru prima dată.. eram trist.. îmi aminteam de ea.. de revelionul trecut. Am vrut să stau singur.. sufeream mult.

Renunțasem la cursul acela. Și le-am spus și alor mei prin ianuarie. Am ajuns acasă și ne-am certat oarecum că și-au pus încrederea în mine și 3 luni nu făcusem nimic.. am zis să mai încerc o dată și am revenit.

În februarie m-am înscris iar la curs și am început să merg des.. era frumos.. mă bucuram că făceam ceva pentru pasiunea mea. Am continuat totuși să mă joc.. și am mai cunoscut o fată.

O chema la fel ca pe fata cu care am fost în septembrie, am cunoscut-o pe același joc și .. la fel.. ne jucam aceleași jocuri împreună. Ne-am atașat repede.. cu toate că era mai mică era foarte deșteaptă și frumoasă.. în plus putea să vină la București când dorea ea pentru că sora ei făcea facultatea aici.

I-am povestit și eu în mare toată situația și cum am ajuns acolo și ne-am atașat destul de mult. Mi-a plăcut de ea destul mult pentru că a fost lângă mine când aveam nevoie și vorbeam foarte des la telefon la început dar nu am fost împreună.

Am vorbit cu fata aia 2 luni până când am realizat că nu este așa cum părea.. se vedea că nu știa ce își dorea sincer.. era doar o companie plăcută până a început să se plictisească de mine.

S-a "combinat" cu alt băiat și era tot mai rece .. făcuse câteva faze urâte însă o iertasem până la un punct. I-a dat telefonului tipului acela care se dădea drept ea și încerca să mă facă să o las dar scria greșit gramatical și a fost unul dintre cele mai penibile schimburi de replici. A fost foarte cringe și mi-a schimbat părerea și despre fata respectivă.

După asta  a început să se schimbe puțin.. nu îmi mai plăcea comportamentul ei și am vorbit tot mai puțin. Pe la mijlocul lui Aprilie am terminat toate discuțiile și cu ea după o ceartă destul de urâtă însă nu regret că am vorbit cu ea pentru că m-a învățat multe. In timpul ăsta nu am vorbit cu "M" deloc și am reușit să trec peste. Mi-am dat seama în sfârșit că trebuie să accept că fiecare persoană are dreptul de a face alegeri.. chiar dacă alegerile acelea au ca urmare ranirea altor persoane.

Mi-am dat seama că cel mai bine e să fie fericită.. chiar dacă e cu altă persoană.. să nu îi mai complic viața.. să nu o mai pun în situații jenante unde trebuie să mă refuze să ieșim ca să nu intervină situații penibile sau să aduc iar discuția despre relație. Mă schimbasem. Am devenit mai puternic, știam că pot să accept dacă era cu altcineva. Important era să fie fericită pentru că în spatele certurilor, neînțelegerilor și faptului că s-a purtat urât încă era o persoană la care țineam foarte mult. A fost persoana pe care am iubit-o cel mai mult, cu care am trăit cele mai frumoase momente și care merita să fie fericită.

Mi-am dat seama că prima iubire nu însemna doar o persoană după care vei suferi mereu.. ci o persoană pe care o vei respecta, pe care nu o vei uita ..și indiferent de cât te-a rănit mereu va avea o parte din inima ta.

Am înțeles că asta însemna "M" pentru mine și cu toate că partea aia din mine încă o iubea în substrat.. ce conta cel mai mult era că îi doream binele și doream să fie fericită și voiam doar să știu că are parte de o persoană care o iubește măcar 10% din câte am făcut-o eu.

M-am schimbat mult, m-am maturizat. Trecusem peste sentimentele care mă țineau legat.. și eram conștient de asta. Am vrut să îi arăt asta și ei.. așa că am căutat-o pe o aplicație pe care eram anonim și nu i-am spus cine eram. Am vrut să o cunosc iar.. am vrut să vorbesc iar cu ea și să fim prieteni buni. Și-a dat seama destul de repede cine eram și i-am povestit ce am mai făcut în astea 3 luni în care nu vorbisem deloc. I-am explicat că m-am maturizat și că vreau să fim prieteni și să mai ținem legăgura. A fost de acord. Era schimbată, nu ne mai certam. Pauza asta ne-a făcut bine.. și în sfârșit simțeam că ne respectam.
Am ieșit de două ori de atunci. Era la fel de frumoasă ca prima dată când am văzut-o dar nu aveam emoții. Eram sigur pe mine și pe sentimentele mele. Știam că pot să accept toate schimbările din viața ei... așa că m-am bucurat de persoana ei, am glumit, am râs și ne-am simțit bine..

[...]



Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 28, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

ChangesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum