Iubind indirect P II (FINALIZATĂ )

C.6.Pierdut in ochii tai

MARK

-Mark, iarta-ma....asta mi-a zis cu lacrimi in ochi....

Inima mea sangera si mai mult, ma durea, ea care a luat totul cu ea cand a plecat, acum era la mine in brate, din cauza mea, pentru ca a vrut sa ma apere.

Ea care m-a distrus odata, acum ma salveaza din prapastia in care eram, in care tot ea m-a impins, m-a lasat. Acum ma ridica distrugandu-se pe ea.

Era frumoasa, mai frumoasa de cat mi-o aminteam. Nu stiam ce sa ii zic, ma uitam buimac in ochii ei si vedeam cum ma chema din nou in viata ei, cum isi dorea, ma doream asa cum o facea odata, atunci cand eram impreuna...

Nimic nu se schimbase, nimic, acel sentiment ma invaluie, pune stapanire pe mine, inima mea era puternica, nu am mai simtit să bata asa, de cand plecat si m-a lasat. Eram vulnerabil, o iubeam, Dumnezeu imi e martor la cat tin la fata asta.

Opresc la masina, o asez si iau trusa de prim ajutor, trebui sa ii pun o compresa urgent.

M-am ocupat de rana, nu imi dadeam seama cat de mult a patruns lama, am reusit sa estompez rana, apoi am sunat la salvare.

-Asu....un nod in gat ma facea sa nu pot vorbi, de ce eram atat de mut ?!

Fata ei s-a întristat si mai mult, pentru ca m-am oprit din vorbit. Plangea si nu stiam cum sa o calmez.

-Asu, te rog, linisteste-te, o mana o tineam pe rana, apasam mai tare decat ea, cu cealalta o mangaiam pe obraz.

Era atat de gingasa, eram atat de depasit de situatie, suferinta mea crescută in atata timp se lupta cu dragostea pentru ea.

-Mark imi pare rau pentru tot, am vrut sa te stiu bine.... plangea incet eliberand fiecare cuvant cu greutate.

-Asu nu e timpul sa vorbim despre asta....

Salvarea vine, o ia din masina si proneste spre spital. Privesc cum se indeparteaza....de ce ezit si nu ma duc dupa ea???? am suferit atat dupa ea, ca a plecata si acum ca am gasit-o, o las...

Nu stiam ce sa fac, faptul ca si ea m-a lasat singur atunci...durerea ce am simtit-o cand m-a parasit nu s-a comparat cu durerile cauzate de accident.

Cum adica o iubesc si o las eu acum....simteam in innebunesc nu stiam ce sa fac. In cele din urma plec.

-Doamna Collins, care este situația ei? intreb la receptia de la spital.

-O secunda sa verific.....nu este nimeni aici cu numele acesta.

-Mai verificati odata....

-Mmm nu, nu este imi pare rau...

Scot telefonul si il apelez pe Zyan, trebuia sa-l anunt....nu raspunde....ce e cu oamenii astia.

-Al vino repede la spital....eu sunt bine insa....si incep sa plang, atunci relizez ce se intamplase....

-Maark ce e ?! ce ai patit ce s-a intampalt ?!

-Doar vino repede, sunt bine eu...

I-am dat adresa si am simtit ca mor, nu reuseam sa dau de ea. Alison era avocat stie cum sa propuna problema ca sa aflam.

Aceasta ajunge impreuna cu un barbat langa, mi-am dat seama ca trebuia sa ne vedem. Dupa ce am vazut-o pe Asu in mall si ca a vorbit cu Zyan, am plecat, am rătăcit printre strazi ore in sir, apoi am venit sa beau, sa o uit, sa ma mint iar ca pot.

-Mark ce s-a intamplat ?
ma priveste apoi ma ia in brate, realizand ca plang, eram pierdut, imi era teama.

-Nu stiu exact, Asu e ranita, nu dau de ea...trebuie sa o vad Al, daca o pierd acum, o pierd definitv.

-Ok, o gasim da, stai aici...

Nu stiu ce i-a zis asistentei, au vorbit ceva timp apoi mi-a facut semn sa o urmez.

O priveam cum era legata de aparate, palida, fara viata aproape. Pentru tine a ajuns asa !!! cum?? pentru ca nu ai fost suficient incat sa vorbesti cu ea Mark, ai lasat-o in bratele lui...

Toate pentru orgoliu, pentru ca nu ai putut trece peste faptul ca te-a lasat acolo. Nici nu ai avut suficienta putere sa asculti tot adevarul, pentru care a facut-o.

Chiar daca tot ea, te-a cautat, a incercat sa-ti vorbeasca si cand ati dansat, dar nu ai reusit sa stapanesti nebunia din tine, macar de dragul ei, de ceea ce a fost intre voi...nu ai putut sa taci cateva secunde....macar sa o vezi cum te uraste, asa te ajuta si pe tine sa treci peste.

Acum stai si sufera, pentru ca tot ce a fost dupa, a fost din cauza ta, ca uneori pretuim mai mult ceea ce gandim decat ceea ce e adevarat.

Cum o iubesti, cand de fapt tu o ranesti Mark, cum ai ajuns sa trăiești asa....cum sa închizi ochii la trăirile voastre atat de profunde, sincere, acele momente unice, tainice....toate le-ai refuzat in clipa cand ai plecat tu de langa ea, ai plecat fara sa mai privesti in ochii ei, care erau dornici sa-ti zica adevarul.

Am iesit afara, am plecat de acolo, nu mai suportam. Ajuns la masina am inceput sa lovesc capota iar, si iar, si iar, pana am lasat suficient sange pe ea, de pe mana.

-ce i-am facut? vorbele ieseau din mine in soapta, ca si cum ar fi ultimile.

Ma asez jos, rezemat de masina, realizand ce s-a intamplat. "Mark, iarta-ma" ...nu imi dadea pace aceste cuvinte, suferinta cu care le-a rostit, rupea din mine pe interior...de ce atat de tarziu realizez ce am facut....am lasat-o sa plece.

O melodie ma face sa-mi pierd gandurile, deschid masina si vad un telefon, era lui Asu. Probabil l-a scapat cat am bandajat-o.

-Alo...

-Cine e ? de ce nu raspunde Asu? o voce de femeie tipa la mine.

-Asu este la spital, cine sunteti?

-Cum ??? Ce a patit? ce spital? te rog zi-mi, sunt mama ei.

Vocea ei era plina de durere, am anuntat-o la ce spital si ca este ranita.

Intru si ii spun lui Alison ca va ajunge mama ei. Apoi o intreb daca a aflat ceva despre ea.

-Inca nu, Mark, el e Red, baiatul de care ti-am zis....intind mana sa-l salut insa era plina de sange...ce ai facut ?!. ...maaa esti prost, cat o mai tii asa, vrei sa ne termini pe toti ?? inceteaza...ridicase vocea.

- Ce vrei Al??? cum ??? daca persoana pe care o iubesc cel mai mult sufera, uite, o apuc de mana si o intorc spre Asu, zi-mi iti place ce vezi ? uite e acolo din cauza mea...cum crezi ca ma simt...o eliberez si ma duc spre un perete si lovesc din nou, lasand o pata de sange pe el.

-Gata omule, nu e locul potrivit, Red vine si ma prinde de mana, era ceva puternic.

-Ia mana de pe mine si ai face bine sa ti le tii pentru tine, doar pentru tine....daca se intampla sa o vad doar, trista te bat pana parasesti tara, e clar?

Am tipat la el....cred ca daca mai comenta ceva imi descărcam toti nervii pe el, fara regret.

M-am lasat prins de rautate, gelozie, suferinta, de tot ce e rau, pentru ca acei ochi albastri ai tai, a inchis si lasat aceste sentimente in mine, atunci cand ai plecat, ai plecat  cu tot ce era mai bun....iar eu, eu i-am dat voie....