Prolog

17 0 0
                                    

Sunetul sirenelor de poliție mă face să-mi deschid rapid ochii uitându-mă alarmată în jur. Șase mașini de poliție, atât am putut să observ înainte să o i-au la fugă. Nu sunt sigură dacă mă căutau pe mine dar nu voiam să risc.
Inima îmi bătea cu putere și aveam impresia că picioarele o să-mi cedeze O durere acută mi-a străpuns corpul când m-am lovit în plin de un om aterizând pe asfaltul rece.
Mi-am ridicat încet capul analizând bărbatul din fața mea, ridurile de pe frunte dându-mi de înțeles că era mai în vârstă. Mâna lui s-a îndreptat cu repeziciune spre umărul meu urmând să mă ridice.
Acum că îl puteam vedea mai bine, părea mult mai înfricoșător. Avea ochii negri iar privirea sa era una de gheață. Cu un singură înclinare a capului m-a făcut să-l urmez spre o mașină parcată în susul străzii.
-De cine fugi copilă?
Vocea lui era una blândă, amintindu-mi de tata.
-Domnule... ,mi-am plimbat alene privirea prin mașină încercând să găsesc un răspuns potrivit, eu... nu știu.
Barbatul a dat înțelegător din cap spunându-i șoferului o adresă. Mâinile au început să-mi tremure considerabil când am văzut că ne îndreptam spre o pădure. Am înghițit cu greu nodul din gât reușind să-l întreb în șoaptă pe domnul de lângă mine unde mergeam.
Răspunsul lui a fost unul destul de binevoitor,dar am înțeles doar un cuvânt "acasă ".Nu mai avusem o casă de când tatăl meu a decis că m-ai bine m-ar renega. După spusele lui o fată nu poate să conducă un imperiu.
Nu m-aș mai întoarce niciodată acasă, nu aș putea.
-Mckenzie ridică-te, am ajuns.
Mâna mi-a rămas blocată pe ușă, m-am întors cu teamă spre acesta.Nu i-am zis cum mă chemă. Înainte să realizez ce se întâmplă privirea mi s-a încețoșat din cauza dureri. Am deschis ușa brusc începand să mă târăsc afară. Era frig și aveam impresia că cerul avea să se rupă în două lăsându-mă să mă ascund acolo.
Cu o ultime suflare îmi îndrept atenția spre persoana din fața mea.
Corpul a început să-mi tremure când am reușit să-mi dau seama cine era.
Mă găsise, avea să mă țină aici, dar un lucru era cert nu aveam de gând să-l las să scape cu viață.

Bună, o doamne asta e prima mea carte și cert am emoții
Sper să vă placă iar dacă găsiți greșeli de ortografie îmi pare rău anticipat
Nu sunt sigură dacă aș scrie și următorul capitol, dar sper sa vă placă și să lăsați un comentariu
Vă pupic brioșele mele:))

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 02, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

McKenzieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum