Dragostea, prin foc de armă

Prima zi la Garnizoană

           Pășesc timidă spre biroul șefului meu.  Domnul Georgescu este un om cumsecade, dar și un om pe care nu - l vrei ca dușman.

          Sunt de două minute în fața ușii  dar, îmi este teamă să intru. Mă gândesc oare ce am făcut, în momentul când ești chemat în biroul lui, ori ești dat afară, ori ești promovat la un grad mai înalt. Sa fiu promovată ar fi imposibil, lucrez doar de două săptămâni 

       Să intru în armata, este visul meu de când eram copil. Sunt fiica comandantului armatei, dar nimeni nu știe asta. Nu am vrut să fiu tratata preferențial, am reușit la 18 ani să - mi schimb numele.  Acum port numele de fată al mamei mele.

   — Intri o dată, sau îți trebuie invitație specială? Vorbești foarte tare, pentru o fată nou angajată. Aici la garnizoana o să ai probleme mari dacă te porți astfel.

    
    
    — Ce e anormal la comportamentul meu? Fata se uită foarte curioasă la el, deși încă nu știa cine e el, își putea da seama că era o persoana importantă.

    Cele trei medalii purtate cu stimă pe uniforma lui, îl făceau să pară mult mai înfricoșător. Una dintre medalii se observa de la posta că e importanta.  Medalia strălucitoare, de culoare aurie te face să orbești practic dacă te uiți atent la ea.  Pare făcută din aur, dar nu e posibil România duce lipsă de el după ce a fost furat o buna cantitate din el la primul război mondial.

        În primul război mondial România s-a descurcat destul de prost. Practic am fost folosiți, fiind prin unele părți țapi ispășitori.

       Ca de exemplu, în bătălia de la Mărăști, Mărășești și Oituz, România a fost carne de tun în acel război, practic am fost lăsați să ne descurcăm singuri. Deși, trebuia să fim ajutați de Rusia, cu care am semnat un tratat de pace.

       Rusia, în Primul război mondial în 1917 s-a retras din război. Nimeni nu se gândea ca Rusia v-a trece printr - un declin atât de mare, încât țarul Nicholas să abdice. 

    
    — Te mai holbezi mult?, vorbește puternic domnul Georgescu.

    — Nu mă holbam. Sunt și voi fi mereu, o persoană încăpățânata.  Nu voi lăsa niciodată, pe nimeni, să mă calce în picioare. Poate că m - am holbat puțin.

     
      — Copil-o, o să ai viață grea cu mine aici, tatăl tău îmi e prieten, dar văd că tu chiar nu ai bun simț. O să lustruiești tot armamentul tuturor celor din Garnizoană, poate așa te vei învața minte, aici impolitețea se pedepsește.

    Presimt că o să am o viață grea aici, dar nu o să mă dau niciodată bătută, o să le arăt tuturor din ce aluat sunt făcută, acum să mă apuc de treabă. Moșul se pare că nu vrea să se uite la mine când fac curat, presimt că va fi o zi foarte lungă.