Iubind indirect P II (FINALIZATĂ )

C.16. Langa voi

-Izy, eu ies, te rog ramai in casa cu Aiden , pentru orice ai nevoie, ma suni.

-Am vazut ca este politie, ce s-a intamplat ? o simteam agitata.

-Nimic, dupa incidentul de aseara, pana gasim vinovatul vreau sa fim in siguranța, apoi privesc mai mult spre Aiden.

Plec din casa, ma urc in masina, aveam atatea pe cap, ma simteam asa depasita de situatie, cu firma, situatia de acasa, adevarul lui Mark, procesul.... cum voi rezolva toate asta ? tresar cand aud ciocanit in geam.

-Sunteti ok ?Puteti sa luati un coleg de-al meu sa va însoțească, daca doriti....unul dintre polițiști ma priveste dubios.

-Nu, nu, imi este bine...prea protectiv om in gandul meu.

Ii zambesc, apoi pornesc masina si plec spre firma, trebuie sa o iau de la început. Echipa probabil, cea care m-a ajutat cu renovarea, era acolo.

MARK

Stau in fata la firma lui Asu, o astept de mai bine de 30 de minute. Firma arata groaznic, cativa oameni încercau sa înlăture tot ce era distrus.

-Al, stii ceva de Asu ai vorbit cu ea zilele astea?

-Da, am vorbit, mi-a zis sa o ajut cu problema cu incendiul, o reprezint.

-Pai stie cine a facut-o ? bănuiește pe cineva? cine e?

-Nu iti pot spune, mai bine vorbesti cu ea.

-La naiba Al, nu e cazul sa faci acum pe fidela acum, zi-mi cine e, o sa am grija ca eu sa fiu ultima persoana pe care o vede.

-Nu pot Mark si inceteaza cu vitejia asta, Asu are nevoie de tine in viata, nu mort sau dupa gratii, trebuie sa stii ca lucrurile sunt mult mai seriose, mai ales ca...

-Ca ce Al? nu conteaza a venit Asu, vorbim.

Inchid convorbirea si vad masina lui Asu ca intra in parcare. Un gol imi umple stomacul, mereu cand vorbeam cu ea parca era o perdea intre noi, ceva ce nu vedeam, mereu aveam senzatia ca ne invartim si nimic nu este clar.

Se da jos, ma observa apoi incearca sa ma ocoleasca, dar evident ca nu a reușit, ma duc spre ea, chiar daca avea pasul marit, o ajung repede.

-Asu inceteaza, cat timp crezi ca mă poti evita?

-Uite Mark, atunci cand vorbim, ne certam, pentru ce sa vorbim? sa iti descarci nervii pe mine?

-Esti incredibila, tot tu esti victima aici ? tu care pleci si vi cand ai chef.

-Nu e treaba ta, mergeam alaturi de ea prin parcare.

-A da corect, ai plecat din placere, vi tot din placere sa ma termini pe mine....o prind de mana si o rasucesc spre mine....zi-mi draga mea cu ce ti-am gresit?

-Da-mi drumul, ti-ai pierdut dreptul din "a mea"...era nervoasa, ma provoca si mai mult.

-Niciodata, chiar daca te culci cu boul ala, niciodata nu vei uita ce a fost intre noi...

-Nici nu ai idee ce prostii vorbesti, esti un nesimtit....se smuceste din prinderea mea dar fara rezultat.

-A da ! pai nu-mi spune ca un luceafăr te-a lasat insarcinata? ochii ei erau mari, ii simteam cum ma patrundea.

Primesc o palma de reuseste sa-mi mute fata, durerea fizica nu se compara cu ceea ce mi-a zis.

-Este copilul tau !

Inca nu eram sigur de ce aud, ma uit in ochii ei si erau plini de lacrimi.
Eram mut, nu era nevoie sa ma zic ceva, sa intreb din nou, expresia de pe chipul ei, spunea totul.