Vampire Romance 3: Queen of the night

Capitolul 9

Ne-am gandit ca nu ar fi frumos sa stam in camera, asa ca am facut fiecare cate un dus rapit, apoi ne-am ales haine din dulapuri, imbracandu-ne cu ele. Stefan purta o pereche de pandaloni negrii si o camasa alba, simpla si era incaltat cu o pereche de pantofi negri, iar eu mi-am luat o rochie alba, destul de simpla, dar foarte frumoasa si m-am incaltat cu o pereche de sandale tot albe, iar parul mi l-am lasat sa curga pe spate si mi-am prins in el o agrafa mica cu o floare rosie care iesia in evidenta. Bineinteles ca purtam si medalionul, pentru ca nu vroiam sa il pierd din priviri nici o secunda. Eu si Stefan am coborat scarile si am ajuns in salon, unde i-am zarit pe Sutton, Caleb, Emmet si Melisa. I-am salutat politicos si ne-am asezat langa ei pe fotolii.

-Ce frumos este medalionul, spuse Melisa zambind. De unde il ai?

-Nu este al meu, ii spun eu pe un ton placut.

-Dar al cui este? ma intreaba ea.

-Este al Reginei Noptii, ii raspund eu.

-Cine este Regina Noptii? intreaba Melisa nedumerita.

-Nu stim, spun eu. Am plecat de acasa ca sa o gasim si sa ii inapoiem medalionul.

-Pot sa ma uit la el?

-Sigur ca da.

Am ridicat-o pe Melisa in brate si am asazat-o in poala mea. Ea privea medalionul incantata, apoi isi ridica privirea catre chipul meu si zambi.

-Esti foarte frumoasa Elena, spuse ea.

-Si tu esti foarte frumoasa, zic eu zambindu-i.

-Elena, tu si Stefan cati copii o sa aveti? ma intreaba Melisa.

-Eu si Stefan nu o sa avem copii, scumpo.

-De ce?

-Pentru ca nu putem.

-De ce?

-O sa intelegi cand o sa fi mai mare, ii spun eu.

-Bine, zice Melisa. Vrei sa te joci cu mine in gradina?

-Sigur ca da, spun eu zambind.

-Si eu vreau sa vin, zise Emmet ridicandu-se de pe canapea. Stefan, vino si tu.

Eu, Stefan, Melisa si Emmet am iesit in gradina si ne-am asezat pe balansoar. Eu o tineam in brate pe Melisa, iar Stefan l-a luat in brate pe Emmet.

-Deci, ce vreti sa ne jucam? ii intreba Stefan pe copii.

-Ascunsea! striga Melisa.

-Ascunsea sa fie, spun eu.

-Bine, eu numar pana la zece, iar voi va ascundeti, zise Stefan.

Stefan si-a pus mainile la ochii si a inceput sa numere, iar eu i-am luat pe Emmet si Melisa si ne-am ascuns in spatele unor tufisuri. Stefan a terminat de numarat si privea in jur. A inceput sa ne caute si se intrepta catre poarte. Cand s-a indepartat destul de mult i-am luat de mana pe copii, incepand sa alergam catre balansoar si l-am scuipat pe Stefan.

-Am castigat! Am castigat! strigau cei doi copii bucurosi.

Eram foarte fericita si puteam vedea ca si Stefan este. Melisa si Emmet erau niste copii atat de draguti si iti umpleau inima cu lumina si iubire. Am mai stat vreo ora sau doua cu ei, apoi incepuse sa se intunece asa ca am intrat in casa, iar copii s-au dus in camera lor pentru a se culca. Stefan a mers in birou cu Caleb, iar eu am iesit afara cu Sutton. Ne-am asezat pe veranda casei si am inceput sa povestim.

-Deci, tu ce esti? intreb eu.

-Sunt o zana, imi raspunde Sutton. Toti cei din aceasta dimensiune sunt. Dar, voi ce sunteti? Tu si Stefan.

-Suntem vampiri.

-Si, cum v-ati cunoscut. Vreau sa aud povestea voastra.

-Pai, era o zi obisnuita pentru mine. Eram inca om atunci.

-Te-ai transformat dupa ce v-ati cunoscut?

-Da. Stateam ca de obicei cu prietenii mei, iar in timpul unei ore ne-am vazut pentru prima data. Urmatoarea zi eu si Stefan am inceput sa fim impreuna, dar mai tarziu am aflat ca este un vampire si am fugit. Conduceam si avema viteza foarte mare, am pierdut controlul masinii, am cazut intr-un rau si m-am inecat. Atunci am devenit un vampir. M-am mutat cu Stefan si din acea clipa am petrecut fiecare moment impreuna. Sincer, nu imi pot imagina o viata fara el. Si nici nu vreau.

-Se vede ca va iubiti foarte mult. Si inteleg ce spui. Nici eu nu as putea trai intr-o lume in care Caleb nu ar exista.

-Voi cum v-ati cunoscut?

-Eu tocmai incepusem liceul, iar el era in clasa a 11-a. A fost dragoste la prima vedere.

-Lafel a fost si la mine si Stefan.

-Cand aveam 16 ani am ramas insarcinata cu Emmet, iar eu si Caleb ne-am casatorit in secret. Desi lumea spunea ca sunt doar un copil si nu stiu ce fac, eu sunt sigura ca decizile pe care le-am luat atunci au fost cele mai bune decizii din viata mea. Datorita acestor decizi am aceasta familie minunata.

[PERSPECTIVA LUI STEFAN]

Fetele au iesit afara, iar eu am intrat cu Caleb in biroul lui. Biroul era foarte spatios si destul de simplu. Ne-am asezat pe canapeaua aflata acolo, apoi Caleb m-a intrebat daca eu si Elena suntem casatoriti.

-Deci, Elena este sotia ta?

-Nu. Suntem doar iubiti. Nu ne-am casatorit.

-Nu esti sigur ca vrei sa traiesti toata viata alaturi de ea?

-Sunt sigur ca nu as putea trai nici o secunda fara ea.

-Si atunci? De ce nu va casatoriti?

-Suntem impreuna doar de cateva luni.

-Am inteles. Sunteti doar la inceput. Dar se vede ca va iubiti mult.

-A fost dragoste la prima vedere. Cel putin la mine a fost. In momentul in care am vazut-o prima data si am privit-o in ochii m-am intragostit de ea si am stiu ca o voi iubi cu adevarat. Puteam vedea asta in ochii ei.

-Sunt sigur ca si ea te iubeste lafel de mult.

-Stiu asta. Cat despre casatorie, acum e prea devreme. Dar imi doresc ca in viitor Elena sa fie sotia mea.

________________________________________________________________________________________________________

Gata si capitolul 9...ce parere aveti? Ce v-a placut cel mai mult? Astept parerile voastre, iar daca aveti vreo sugestie abia astept sa o aud.

Kisses :*

PS: VREAU SA VA ANUNT CA IN 11 ZILE VOI PLECA IN IRLANDA, IAR IN PERIOADA IN CARE VOI STA ACOLO VOI POSTA RAR.