Fiul Diavolului

Capitolul 5-Sa inceapa testul

Eram amandoi uimiti mai ales Andreea, puteam citi din ochii ei verzi ca smaraldele ca ceva nu era in regula cu ea, parca era slabita iar ceva o slabea de puterile sale angelice.
Eram pregatit de orice, ea m-a luat de mama si ma tinea strans de parca ar fi ultima data cand ne vedem, cerul se inrosise ca sangele iar din acel crater puteam destinge doar foc iar dupa doua minute puteam auzi urlete de ajutor, de durere parca cineva ar suferi, am inceput sa simt o putere in mine mult mai puternica, mult mai malefica fata de ce simteam in trecut...
Dintr-o data aud o voce spunand:
-Eu sunt cosmarul vietii tale, acesteia si din altei vieti, in seara asta iti vei intalni destinul Lucifer! Hahaha!
A rostit si a ras cu o voce demonica, am simtit in acel moment un foc in mine ce ardea mai puternic decat oricare altu si am suspinand:
-Aratate daca te crezi mai puternic decat mine!
Am suspinat din toti plamanii.
Craterul a devenit tot mai mare si din el a iesit o creatura demonica mult mai urata si mai infricosatoare decat Diavolul. Am inchis doar ochii si transformarea mea a fost ce-a finala.
Andreea era foarte speriata de toate acestea si dupa aceea am rostit:
-Iubire orice se intampla sa stii ca te iubesc mai mult decat imi iubesc viata, de ar fi sa parasesc aceasta lume  voi avea grija de tine si te voi proteja mereu, te rog acum fugi cat de repede poti si ascundete, testul meu final a inceput.
-Te iubesc enorm de mult iubito.
M-am uitat in ochii ei angelici si puteam vedea cum lacrimile ii paraseau ochii si se prelingeau pe obrajii sau fini si ea mi-a soptit:
-Si eu te iubesc mai mult decat imi iubesc viata, te rog sa ai mare grija.
Simteam in interiorul meu ca ceva s-a rupt...ca ceva din mine m-a parasit pe vecie...simteam cum persoana pe care o iubesc ma paraseste pe vecie...
Ea s-a transformat in cel mai frumos inger pe care l-am putut vedea vreodata si a zburat departe, intr-o secunda nu mai era langa mine...
Ochii incepusera sa se umple cu lacrimi de sange iar strigatul meu a fost atat de puternic incat puteam trezit si morti, dar din nou aceea vocea mi-a spus:
-Sa te vad plangaciosule cum ma vei invinge.
M-am intors spre el si l-am vazut,o creatura extrem de hidoasa statea in fata mea si ii puteam simti ura si raul din el.
S-a napustit asupra mea de parca as fi lucrul ce sta intre el si ceva drag lui, am inceput sa ne luptam iar si iar, niciunul dintre noi nu se lasa batut pana cand pe neasteptate a scos o sabie faurita in focurile iadului si m-a injunghiat cu ea direct in inima. Simteam cum toata viata din mine se scurge, m-am transformat din nou in om cazand pe jos inecandu-ma cu propriul meu sange dar aud dintr-o data un ras malefic plin de bucurie apoi suspinand:
-Hahaha! Nu esti decat un om patetic ce se crede cel mai puternic demon din iad! Mereu ai fost si vei fi un fraier! Mereu cazi si nu te mai ridici!
-Acum o s-o pot omorî si pe iubita ta angelica pentru totdeauna, hahaha!!!
Ma inecam cu propiul meu sange...toata viata imi trecea prin fata ochiilor pana in prezent...cand am crezut ca totul este pierdut iar aceea creatura se pregatea sa ofere lovitura finala am inchis ochii plangand si dintr-o data o lumina puternica, pura, alba s-a napustit asupra mea si tot ce am mai putut auzi a fost doar:
"-Mereu te voi iubi, chiar si dupa moarte."
Am deschis ochii si era Andreea...inju ghiata de aceea sabie apoi cazand la pamant...ucisa de aceea bestie.
Un sentiment m-a cuprins in tot corpul si nu-mi dadea pace nici macar mintii mele, acel sentiment de razbunare.
M-am ridicat si am inceput sa ma vindec apoi transformarea mea a fost cea finala. Am devenit cu adevarat Lucifer.
Eram total diferit, de parca altceva m-ar poseda, cand am deschis ochi am renascut intr-un nou Eu. M-am napustit asupra creaturei si dintr-o singura lovitura capul i-a parasit corpul si a cazut mai repede decat corpul.
Cerul devenise intunecat si incepuse o ploaie puternica, m-am dus la corpul neinsufletit al iubitei mele...am inceput sa plang strangand-o la pieptul meu...apoi aud vocea tatalui meu spunand:
-Imi pare rau fiule...a fost numai vina mea...trebuia sa pun mai multi demonii sa-l pazeasca pe Ahri,te rog iarta-ma...
Nu mai intelegeam ce spunea...si cu o ultima putere am urlat spre cer, ceea ce l-a speriat pe tatal meu mai mult decat orice pe lumea asta si din alte lumi. Stia ca nu ma voi opri aici.
Lunile au trecut si nu am putut s-o uit...am jelit incontinu...am cazut in patima alcoolului, tigarilor...nu-mi puteam reveni...pana cand intr-o seara cand eram intr-un bar din Bucuresti inecandu-mi amarul aud o vocea foarte cunoscand spunand:
-Lucifer? Tu esti?
Ametit de aburii alcoolului ma uit la ea si ochii mi se facura mari si am spus cu un glas incet:
-Cum de esti tu aici?