C I *Inceputul*

1.3K 51 1
                                    

-Da-mi drumul la mana in momentul asta, Iustin! Nu raspund de dintii pe care ii vei avea in minus! marai suparata si nervoasa, dar el doar chicoteste. Am zis ceva amuzant si nu am dat importanta? Casatoria cu el a fost linistita pana cand s-a schimbat devenind un barbat posesiv. Mai am putin si incep sa cred ca a inceput sa ma iubeasca si e gelos din vina mea. Mda,  sigur nu e vorba despre asa ceva. E vorba doar de orgoliul lui nenorocit,  nu-i pasa nici cat negru sub unghie de mine. Nu ca ar trebui sa-i pese,  suntem 2 straini pana la urma.

-Nu pleci nicaieri, iar in plus, ce-mi poti face tu? Nu-mi ajungi nici pana la umar, cum imi vei scoate dintii? ranjeste si furia mea creste.

-Uite asa! il lovesc cu pumnul in maxilar si imi elibereaza mana scuipand sange.

-Ce bine dai, piticanie! isi maseaza maxilarul si ma priveste intr-un mod ironic.

-Pumnul ala a fost din fundul Iadului, sa-l tii minte data viitoare cand vei mai incerca sa imi stai in cale. Acum, voi pleca iar tu iti vei tine „cateii" departe de mine, m-ai inteles? 

-Nu pleci nicaieri! Daca tu crezi ca-mi poti pata onoarea in asa fel si sa pleci ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, te cam inseli! Esti sotia mea, Antonia, sa iti intre bine in cap! Nu faci nimic fara stirea mea!

-Nu sunt sotia ta! urlu la el si rade in batjocura.

-Inelul de pe mana ta nu spune asta! privesc inelul cu piatra de pe degetul inelar si imi blestem in gand parintii, de ce m-au obligat sa fac asta? La naiba cu afacerilor lor! Doar Nick ma iubeste cu adevarat, el ma va ajuta sa scap de Iustin. Scot inelul de pe deget si il arunc spre el.

-Sa te speli pe cap cu el! trag de troiler spre usa dar 2 barbati imi taie calea si in spatele lor il zaresc pe Nick, a venit sa ma ajute! Il iubesc enorm pe barbatul asta!

-In locul tau nu m-as grabi, fata mea! Ah, uite, a venit si iubitul tau! imi dau ochii peste cap la remarca lui si ma intorc spre el.

-De ce faci asta? ma rastesc la el si arunc cu poseta de mana in el.  -M-am saturat de tine! Intelegi? Nu am vrut aceasta casatorie! Nici tu nu ai vrut-o! De ce insisti acum sa raman langa tine? ma prinde imediat de brat si ma bruscheaza.

-Nu permit nimanui sa imi calce onoare in picioare, am mai spus! Nu permit sa ai un amant!

-La naiba cu onoarea ta! Sa dea Dracul in onoarea ta! Divorteaza si scapa-ne pe amandoi de un chin in plus! palma lui face contact cu fata mea si cad la picioarele lui masandu-mi obrazul. Ustura al naibii de tare.

-Ia mana de pe Antonia! de data asta Nick este cel care tipa si Iustin scoate arma de la spate si o indreapta spre el.

-Fa pasi inapoi sau te omor. Antoniei ii este bine langa mine, nu-i asa,  iubito? ma ridica de jos si ma trage in brate, in fata lui. Nick isi incordeaza maxilarul si parca ii aud dintii pocnind chiar si de la distanta asta.

-Da-mi drumul! Te urasc! sunt tentata sa ii dau un cap in gura,  dar nu o fac. Il poate rani pe Nick inainte sa imi dau seama.

-Nici eu nu mor de dragul tau! Ia-ti adio de la iubitul tau! aud arma cum se descarca si Nick ma priveste trist. A facut-o! L-a impuscat! La naiba! Pieptul acoperit de o camasa alba este patat acum de sange, sange varsat din vina mea. 

-Nuuu! urletul meu acopera zgomotul facut de corpul lui Nick cand acesta se prabuseste la pamant si incerc sa ajung la el. -Da-mi drumul, te rog! plang, iar suspinele mele sunt atat de puternice incat simt cum pieptul imi urca si coboara dureros, ma doare al naibii de tare. -Te rog,  lasa-ma sa ma duc la el! il implor si cateva secunde nu reactioneaza,  dar apoi mana lui slabeste stransoarea si ajung langa Nick luandu-i capul si asezandu-l pe picioarele mele.

-Iarta-ma, fratioare, te rog, iarta-ma! lacrimile de pe fata mea ajung pe a lui si cu mana tremurand si fara prea multa putere, Nick mi le sterge.

-Va fi bine, printesa, nu mor degeaba! Promite-mi ca te vei salva de aici!

-Promit tot ce vrei tu, numai nu ma lasa singura! il sarut pe frunte si simt prezenta lui Iustin in spatele meu.

-Cheama o ambulanta, te implor! il privesc prin perdeaua de lacrimi si el doar rade.

-De ce ti-as salva amantul?

-Te rog, salveaza-mi fratele! Nu-l pot pierde din nou! privirea ii devine serioasa brusc si ma da la o parte. 

-Totul va fi bine, Antonia, promit! ma saruta pe frunte fugitiv si raman in mijlocul camerei scarbita, stand in fund,  plangand privindu-mi sotul cum il ridica pe Nick si dispar amandoi. Fratele meu nu poate muri! Sper sa nu fie prea tarziu.

-Te urasc, Iustin Mitchell! lovesc cu palmele in podea si raman intinsa langa balta de sange a fratelui meu,  nu va rezista. Fratele meu nu se va mai intoarce la mine!

Alt El (+18)-Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum