Black

Capitolul 1

        Mireasma prajiturilor cu scorțișoară învăluie toată încăperea făcându-i pe toți să le aștepte cu pofta.
        -Pot lua una?
   
      Clementine aduce tava cu minunatele prajituri care îi inebunesc pe oricine musca din ele.
     Clementine e o femeie deosebită, o bucătăreasă excelenta, nimeni nu poate face asemenea bunătăți, nici dacă ar incerca. Părul cărunt cu juvite albe îi dă de gol vârsta înaintată, la fel și ridurile ce le-a căpătat pe parcurs.
      Ea servește familia Black înainte de nașterea Joannei.
     
       -Așteaptă să se raceasca! zambetul niciodată nu dispare de pe fata acelei femei.
       -Off, nu e corect! oftatul Joannei o face pe Clementine să chicoteasca.
       -Parca ai fi un  copil, Jo, când ai să te maturizezi și tu? Noah Black, capul familiei și președintele firmei Berkshire Hathaway, un barbat respectat de toată lumea datorită perseverntei și severității, dar și din cauza banilor, fiind al treilea în topul milionarilor de pe glob.
         -Când am să primesc prajitura aia.
         -Tu nu ai școală?

    Expresia Joannei se schimbă brusc, amintirile se năpustesc asupra ei tot cu tristețe dar mai ales cu ura.
  
         -Am absolvit saptamana trecuta, dar stai tu nu ai de unde să știi dacă nu ai fost sau dacă măcar ți-ar fi pasat.
  
   Abia astepta să îi zică asta tatălui său, de când a ajunsese acasă după absolvire, în timp ce își zicea discursul avea o speranța că el va veni să o vadă, deoarece promisese, dar s-a sfârșit ca de fiecare dată, iar singura scuza pe care o avea era munca, mereu era ocupat, chiar și de zilele ei de naștere.
     
        -Jo!
        -Oh, stai, ție niciodată nu ți-a pasat de mine.
        -Joanna!
        -Munca e mai importantă decât familia pentru tine.
        -Joanna Black!
        -Ce e, adevărul doare, nu-i așa!
        -Joanna Maria Black, dacă mai spui asemenea lucruri..
        -NU MA CHEAMĂ MARIA!
  
      Țipătul Joannei i-a făcut pe toți să taca, o lacrima, apoi două, apoi trei, și tot așa îi umple fata.
       
        -Să nu îndrăznești să imi mai spui așa, NICIODATĂ!
        -Draga mea..
 
      Clementine încerca să o liniștească dar fără folos, ea pleca furioasă și cu fata plină de lacrimi din sufragerie spre camera ei. Un singur gând avea în minte "îl urasc ", dar nu pe tatăl ei, nu pe faptul că a lăsat-o balta la absolvire, nu.
  
*
    
      -Ah, e numai vina mea.
    Clementine îl privi cu mila pe Noah, mereu aveau conflicte, dar la sfârșit cei doi se impacau, poate nu erau chiar mereu unul lângă altul dar se iubeau enorm. Nu stie de ce, dar bătrâna servitoare avea un presentiment ca ceva s-a schimbat, iar cearta asta nu se va termina cu bine.
     
      -Nu te mai invinui, sunt sigur că e doar temperamentul de adolescent.
      -Nu, are dreptate, cum am putut să uit un eveniment așa important pentru fica mea.
      -Am să îi duc o prajitura și ai să vezi ce repede o să îi treacă supărarea, în plus faci asta pentru ea.
    
      Domnul Black nu știa ce să mai creadă, nu a văzut-o niciodată pe fica sa să reactioneze astfel, știa că petrece prea mult timp la lucru dar la fel cum a spus Clementine, e pentru binele ei. Dar cel mai rău a fost atunci când i-a spus al II-lea nume. Știa și el ca nu trebuie să facă asta, se invinovateste pentru asta la fel de tare cum îl invinovateste și Jo.

*

   Un ciocanit se aude în ușa Joannei, Clementine încearcă să o imbuneze dar poate ar reuși dacă aceasta ar da drumul la usa.
        -Jo, draga, deschide, ti-am adus prajituri.
        -A, acum pot lua, nu mersi, poti sa le duci înapoi, mi-a pierit pofta de mâncare.
      Nu doar pofta de mâncare dar și vocea ei la fel, tot ce a ieșit din gura ei a fost doar o șoaptă, dar nu a scăpat de auzul ascuțit al bătrânei.
        -Jo, nu fi așa, scumpa mea, chiar vrei ca aceste bucăți gustoase să se risipească?!
  
       Cu greu se abtine să nu deschidă ușa și să infulece tot, mereu a fost o mancacioasa, iar prajiturile Clementinei erau cele mai bune, erau preferatele ei. De când era mică, Clementine venea de fiecare dată când Jo plângea sau se simțea trista și neajutorata cu câte o prajitura cu scorțișoară, adora scortisoara.

       -Bine, atunci am să le arunc.
       -Sta!

    Scuze pentru greșeli, sper sa va placa 😁😘