Lupt pentru victorie : Înfrângere

Al optisprezecelea capitol

[needitat]

Ma învârt ca o curca prin casa , încercând sa aleg pantofi și rochia pe care ar trebui sa ii port la petrecerea data de părinți mei pentru aniversarea lor de 25 ani de fand sunt împreuna. Ma bucur pentru ei. Se iubesc și vor sa spună asta tuturor prin aceasta pentrecere. Problema e ca îmi trebuie neaparat un partener , iar eu nu vreau sa iau pe nimeni sa-mi fie partener.

Aud câteva bubuituri, semn ca cineva bate alert in usa, facandu-ma sa ma duc sa deschid și sa rămân ușor uimita și mai ales, sa explodeze in mine o îngrijorare cumplita.

— Ginger, ce s-a întâmplat? Spun panicandu-ma când vad lacrimile mari ce i se rostogolesc pe fata alert.

— M-Murden...Murden e la spital! Tipa sfâșiate de durere.

Lacrimile nedorite cad din ochii mei, fără am da seama. Simt lichidul sarat și rece pe obraji mei fierbinți, scoțând un suspin.

— Ce a pățit Ginger? Ce a pățit!

— I-a cedat inima scumpo, ii trebuie una noua iar medici nu garantează ca pot găsi o alta inima compatibila in mai puțin de 6 ore! Atât timp mai are băiatul meu și moare Jasmin, ajuta-ma! N-Nu pot accepta asta! Spune luându-ma in brațe și plângând puternic.

Îmi strâng pumni cât pot de tare pe lângă piept , cămăși apoi sa o iau in brațe și sa-i spun sa ma aștepte acolo. Plec de lângă ea, luându-mi geanta, portofelul, cheile și telefonul , încălțându-ma rapid. Eram conștientă ca eram îmbrăcată intr-o bluza lalaie și un hanorac , având in cap parca un cuib de păsări, nicidecum un coc, dar nu-mi pasa. Trebuia sa rezolv asta.

M-am îndreptat spre usa idiotului de Lucian, făcând ceea ce nu credeam ca voi face vreodată. Am bătut puternic, ștergându-mi lacrimile cu dosul palmei. Am mai bătut de câteva ori , ca mai apoi sa-mi deschidă.

— Ce naiba- tu! Ce vrei de la mine? Tipa ca mai apoi sa se calmeze instant. De ce naiba plangi?

— Vreau sa ma ajuți!

— De ce as face asta ma rog?

— Te voi ajuta cu Ben dar te rog, am nevoie urgentă de ajutor acum! Spun disperata.

Acesta se uita la mine, analizandu-ma. Observa femeia din spatele meu , apoi își ațintește ochii pe mine.

— Cu ce te pot ajuta?

— Am nevoie de o inima compatibila cu a lui Murden, in mai puțin de 6 ore și am nevoie de un transport sa ma ducă la spital! Spun repede.

Acesta se uita la mine clipind repede de câteva ori apoi oftează prelung. Se întoarce pe călcâie, intrând in casa. Nu ma ajuta...dar iese cu telefonul in mâna și își aseară blugi de pe el.

— Voi merge cu tine iar legat de inima, voi da niște telefoane. Spune-mi numele și vârsta! Spune repede.

— Murden Kallsei, 20 de ani! Spun.

Acesta ne face semn spre lift urmându-l. Da un telefon ca mai apoi sa mai dea unul. Închide telefonul, rânjind superior spre mine.

— In doua ore inima va fi la spital in stare perfecta! Spune. Vreau sa știu totuși cum ma vei ajuta tu pe mine cu Benji- Ben, scuze! Spune repede.

— Te iubește , enorm, dar l-ai rănit la fel de tare precum sentimentele de iubire fata de tine. Nu va fi ușor , dar voi face asta!

— Dar spunea ca te iubește pe tine!

— A mințit! Spun ștergându-mi lacrimile cu dosul palmei.

— La naiba cu el! Mormăie printre dinti. Trebuia sa-mi dau seama!

***

Stau pe scaunul asta nenorocit de aproape 4 ore. Murden a intrat in operație de 2 ore și tot ce vreau e sa fie bine. Lucian a rămas cu mine și cu Ginger, spunând ca de când s-a implicat a devenit și responsabilitatea lui și de asta trebuie sa rămână.

M-a făcut sa-l vad cu alți ochii, după aceste momente grele. Se merita cu Ben, orice ar face el.

Îmi ridic capul, văzând doctorul ieșind din sala de operați.

— Îmi cer scuze doamna Kallsei, spune doctorul cu părere de rău, făcând-o pe Ginger sa suspine. Fiul dumneavoastră a intrat in coma imediat după primele semne ca inima este intr-o stare perfecta cu corpul sau! Spune acesta ca mai apoi sa ofteze.

— Nu , nu , nu , nu! Nu fiul meu! Spune plângând isteric.

In acel moment o asistenta vine îndrumata de doctor și ii face o injecție de calmare , ca mai apoi ducând-o intr-un salon.

— P-Pot sa-l vad? Întreb încercând sa nu plang pentru a nu primi același tratament ca Ginger.

— Desigur, dar nu mult, spune repede.

Ii arunc o privire lui Lucian ca mai apoi sa intru in salon , privindu-l de la îndepărtare pe Murden care parca dormea, cu o masca de oxigen la gura și cu o groaza de fire legate de el. Ma apropi încet , ca mai apoi sa ma așez pe scaunul de lângă patul lui , luandu-i mâna in a mea.

— Buna Murden...esti aici din vina mea, asa-i? Numai vina mea...Murden, te rog , revin-o, vreau sa vorbim , nu o lasă așa pe Ginger. Tocmai i-au dat un calmant. Nu pleca Murden, nu ma lasă așa... știu ca te-am evitat aproape 3 săptămâni , dar m-ai rănit Murden. Cred ca te iubesc...trezește-te ca sa clarificam totul , te rog Murden!

Spun, lăsând lacrimil sa curgă siroaie. Ii strâng mâna in a mea ca mai apoi sa aud bipaituri. Îmi îndrept privirea rapid spre aparatul , ca mai apoi sa vad ca aparatul care ii monitorizează inima face așa. Am început sa plang de fericire , ca mai apoi sa fug după doctor pentru a-l anunța.

— Doctore! Murden se trezește!