Vise și Speranțe

Lasă-mă să fiu cine sunt

Lasă-mă să sper. Lasă-mă să fiu copil. Lasă-mă să fac greşeli şi să învăţ să le îndrept. Lasă-mă să iubesc oamenii nepotriviţi şi să îmi dau seama că trebuie să renunţ la ei. Lasă-mă să mă întorc şi să plec definitiv. Şi lasă-mă în pace… E dreptul meu să iubesc, să fiu rănită, să mă vindec, să sper, să fiu puternică, să învăţ şi… Să fiu fericită! Lasă-mă să fiu eu însămi!

                                 Sunt doar un om. Doar o puștoaică
. Şi uneori mai fac greşeli, deşi îmi doresc să fiu mereu acel om minunat pe care aş vrea să îl am alături de mine. Uneori fac greşeli care mă rănesc pe mine şi mă dor multă vreme… Ofer prea multă încredere, am aşteptări multe, sunt naivă şi cred că nu mi-ar face cineva rău în vreun fel atât timp cât mă străduiesc să fiu un om frumos. Dar toate astea rănesc atunci când nu se îndreaptă către oamenii potriviţi…

                                 Alteori fac greşeli care îi rănesc pe alţii, chiar dacă nu vreau. E trist să vezi cum sufletul pe care doar ai încercat să îl atingi se stinge sub greutatea atingerii tale. Anumiţi oameni sunt atât de fragili şi obosiţi încât pot fi răniţi şi cu iubire… Am impresia că am fost sau că sunt un astfel de om…

                                 Da, fac greşeli, dar încerc să le repar. Sunt rănită, dar mă vindec şi învăţ din asta. Poate, uneori sunt prea copil sau prea matură sau uit să mai zâmbesc. Alteori râd prea mult şi uit de mine însămi, mă bucur de clipe pe care alţii le-ar lăsa să zboare sau pierd zile întregi nefăcând nimic. 

                                 Mă bucur de viaţă sau o acuz că e nedreaptă. Am lacrimi în ochi şi totuşi zâmbesc. Îmi promit că nu voi întoarce niciodată la aceiaşi oameni care m-au rănit, dar apoi nu stau pe gânduri când mă cheamă înapoi… Sau am impresia că nu voi fi niciodată destul de puternică încât să renunţ la cei care îmi fac rău din simplul fapt că îi iubesc, apoi pur şi simplu plec… Dar asta sunt eu. Lasă-mă să fiu eu însămi…

                                 Lasă-mă să sper. Lasă-mă să fiu copil. Lasă-mă să fac greşeli şi să învăţ să le îndrept. Lasă-mă să iubesc oamenii nepotriviţi  şi să îmi dau seama că trebuie să renunţ la ei. Lasă-mă să mă întorc şi să plec definitiv. Şi lasă-mă în pace… E dreptul meu să iubesc, să fiu rănită, să mă vindec, să sper, să fiu puternică, să învăţ şi… Să fiu fericită!