Toată ziua m-am gândit la acel număr. Îmi era frică să îi scriu înapoi, dar voiam să aflu cine e și ce vrea de fapt.
”Haide Lena, trebuie să îi scrii, altfel nu vei afla niciodată cine e” .
Auzeam mereu asta în mintea mea. O voce mă îndemna să o fac, dar frica din mine nu-mi dădea voie.
E doar un număr, nu mă vede, nu știe cine sunt, probabil...Nu știe de unde sunt, aș putea să-i scriu. Aveam nevoie de acel curaj idiot care pe mine, mă ignora mereu.
Am luat telefonul. Cu frică, am început să-i scriu. Îmi tremurau mâinile de emoții iar inima îmi bătea cu putere.
”Bună, ieri am primit un mesaj ciudat de la tine. Cine ești și ce vrei?”
...
”Luss, așteptam să-mi scrii. Nu știam că tu ai chef de glume în momentul ăsta. Ți-am mai spus că mama a murit. Sunt singur și mi-e dor de tine. Ești prea departe, eu te vreau aici.”
...
”Luss? Oh Doamne, spune-mi cine ești. În primul rând, eu nu sunt Luss. Nici nu știu cine e sau dacă există cineva cu numele ăsta. În al doilea rând, îmi pare rău pentru mama ta, cred.”.
...
”Ăsta nu e numărul lui Luss? Mereu vorbeam cu ea de pe numărul ăsta. Mereu îi trimiteam mesaje pe numărul ăsta. Luss, m-ai uitat? Dacă nu mai ai nevoie de mine spune-mi, OK? ”
...
”Oh te rog, spune-mi pur și simplu cine ești” .
Conversația asta devenea tot mai ciudată. Vorbeam cu un tip pe care nu-l cunosc. Deși mesajele lui erau ciudate, pentru mine cel puțin, păreau că vin din suflet și că vorbește serios. Pe când mesajele mele erau puțin răutăcioase, probabil.
...
”Logan. Cel care îți trimitea mereu dimineața un scurt mesaj doar ca să știu dacă ești trează. Cel care te sâcâia cu 100 de mesaje pe minut, doar ca să știu că ești bine. Cel care îți trimitea în miezul nopții mesaje, doar ca să știu dacă ai adormit. Dacă nu răspundeai, însemna că dormi, probabil cu gândul la mine.”
Mesajul ăsta, a fost prea frumos, prea emoționant. Îmi răspundea frumos, chiar dacă eu eram arogantă, lipsită de respect. Nu părea să glumească. Deși nu îl cunoșteam, simțeam asta.
...
”Uite, Logan. Mesajul tău e foarte drăguț, pe mine chiar m-a făcut să plâng. Te rog, nu râde. Dacă m-ai cunoaște, ai știi că sunt o fire extrem de sensibilă. Prin mesajul tău, mi-am dat seama că vrei să scrii iubitei tale, care probabil și-a schimbat numărul de telefon. Deoarece, acest număr de telefon, e al Lenei, adică al meu. Nu mă cheamă Luss și nici nu știu cine e.”
...
”Deci nu ești Luss. Oh, puteai să-mi spui mai repede. În cazul ăsta, îmi pare rău că te-am deranjat. După răspunsurile tale oarecum... academice, îmi dau seama că nu ai chef de nici o conversație cât de cât prietenoasă. Îmi pare bine că te-am cunoscut, Lena și îmi pare rău pentru deranj.”
...
”Logan...”
Timp de o oră am așteptat să-mi scrie înapoi, dar nu a mai făcut-o. Părea un tip OK, iar acum îmi pare rău că m-am purtat așa. În orice caz, mesajele mele erau puțin ,,serioase”, dar necunoscuților nu le răspund altfel.
-
Zilele au început să treacă, iar de fiecare dată când îi scriam lui Logan, el nu răspundea. Îmi era dor de mesajele lui romantice pentru Luss. Iar acum, nici un simplu ,,Bună” nu primesc.
-new message-.
Când am văzut asta, mi-a apăut un zâmbet ciudat pe față. Am început să sar și să zbier de fericire, chiar dacă nu eram sigură că e el.
”Bună, Lena... aș vrea să”...
...
