Love in the Closet

~1~

"Ce ar trebui să facem acum?" întreb brunetul din faţa mea, vocea mea fiind singurul lucru ce se putea auzi.

Totul s-a întâmplat rapid, prea rapid! Într-o fracţiunea de secundă eram la o petrecere, bând ca și când n-ar exista ziua de mâine și jucând jocuri prostești cu prietenii, iar în următoarea fracţiune de secundă mă trezesc închis într-un dulap pentru 5 minute în paradis nu cu oricine, ci cu Ash Thomson, colegul meu de la ora de anatomie. Când am zis jocuri prostești, voiam să zic de-a dreptul tâmpite. O pun pe seama băuturii, de aia am acceptat să joc adevăr sau provocare cu Micle, Andrew, Cole și ceilalţi, dar ceea ce a urmat după ce am ales provocare, nu pot pune pe seama nimănui, decât pe a mea.

Niciodată n-aș fi crezut că 5 minute pot trece atât de greu, ca în clipa asta când stau închis aici, pe întuneric și fără prea mult aer, cu Ash la doar câţiva centimetrii de mine.

Nu îmi amintesc cum am ajuns aici, tot ce știu e că m-am trezit sărutându-mă cu el în dulapul ăsta. A fost un sărut scurt, nu tocmai intens, dar nici inocent nu-l puteam numi. Nu știu care dintre noi a luat iniţiativa, dar eram amândoi destul de egali în asta, sărutându-ne reciproc. Nu era o luptă pentru dominaţie între noi, pur și simplu ne frecam încet buzele unele de altele, până când Ash mi-a mușcat buza de jos.

Imediat ce l-am simţit, m-am trezit la realitate. Am rupt sărutul și iată-ne aici! Noi doi, unul în faţa altuia, respirând greoi din cauza lipsei de oxigen, încercând să ne recăpătăm răsuflarea, uitându-ne unul la altul, neștiind ce e de făcut.

"Nu știu..." răspunde el, la fel de confuz ca mine. Nu îl puteam vedea prea clar prin întuneric, dar pot jura că am distins o expresie doritoare pe faţa lui. Am înghiţit în sec și m-am aplecat înspre el, faţa mea fiind la doar câţiva milimetrii de a lui. L-am privit cum își mușca ușor buza de jos, înainte de a-și ridica faţa dintre genunchi, spre mine.

"Vrei să o mai facem o dată?" șoptesc eu, lipindu-mi fruntea de a lui.

"Da..." murmură el, făcându-mă să îi simt răsuflarea caldă peste buzele mele. Îmi închid ochii și, pentru o a doua oară, îmi lipesc buzele de ale lui, într-un sărut. Doar cât am gustat dulceaţa buzelor sale, puteam sinţi fiori pe șira spinării și mii de fluturi bătând din aripi în stomacul meu. Era ceva... magic, nu era tocmai decorul se vis, dar era într-adevăr ceva special între noi. Nu știu dacă lipsa de oxigen la creier mă făcea să mă simt așa, sau pur și simplu aroma lui Ash care mă intoxica, dar eram ameţit și îmi plăcea al naibii de mult senzaţia. Aș fi putut să îl sărut o veșnicie, și nu glumesc!

Mi-am pus ușor mâna stângă pe obrazul lui Ash, în timp ce i-am lins încet buza de jos, vrând să adâncesc sărutul, dar exact înainte să pot face asta, ușile dulapului au început să se deschidă, făcându-ne pe amândoi să sărim ca arși, la distanţă unul de altul.

Uitând de locul în care mă aflam, mă ridic rapid, dând cu capul de tavanul dulapului în proces. Las să îmi scape un icnet de durere, în timp ce îmi duc mâinile la cap, masând zona unde m-am lovit pentru a ameliora durerea.

"Ești bine?" îl aud pe Ash întrebând, privindu-mă cu ochi mari. Puteam simţi îngrijorarea din vocea lui. Până să apuc să-i dau un răspuns, pentru a-l asigura că sunt bine, ușile dulapului se deschid complet, în faţa lor apărând Mark, unul dintre prietenii mei.

"Sper că n-am întrerupt nimic. Cele 5 minute au expirat, dar dacă vreţi puteţi continua ce făceaţi la voi acasă." spune el râzând și făcându-i și pe ceilalţi să râdă.

"Ce făceam?" întreb eu retoric, în timp ce mă aplec și ies cu grijă din dulap. Mă întorc spre Ash, întinzându-i mâna. Acesta îmi ia mâna și se ridică cu ajutorul meu de pe podeaua dulapului, apoi iese.