Fostă campioană internațională la călărie, nevoită să îşi ascundă dorința de a se mai întoarce în şa din cauza mamei pe care o consideră vinovată pentru moartea tatălui ei. Ea nu crede în destin. Ea e realistă. Totuşi destinul îi face de petrecanie...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Din orgoliu se va naşte dragoste"
De mai bine de jumătate de oră stau pe pătuțul de la geam şi privesc cum printre frunzele încă rămase în stejar, raze mici şi roşiatice de soare vor să pătrundă în cameră. Îmi duc buricele degetelor peste partea stângă a bazinului şi simt şanțurile săpate în pielea fină. Întotdeauna mi-a plăcut să privesc răsăritul. Este probabil una dintre cele mai liniştitoare imagini pe care o pot avea în fața ochilor. Îmi îndrept atenția spre Allyson care doarme dusă în patul meu şi Cora care stă mai mult decât lipită de ea şi zâmbesc. De când am ajuns în Chicago am descoprit că am talentul de a îmi povesti toată viața persoanelor pe care de abia le cunosc.
La fel a fost şi în cazul lui Anne, iar acum este una dintre cele mai importante persoane pentru mine, la fel cum şi bruneta este pe cale să devină. Zâmbesc şi iau unul dintre puținele pluşuri pe care le am în cameră, fixez ținta şi arunc papițoiul mare şi pufos exact în capul lui Allyson.
— Mhmm! mormăitul ei îmi dă de înțeles că nu vrea să fie trezită.
— Hai, Frumoasa Adormită, în două ore începe prima oră. spun în timp ce culeg pluşul de prin pat.
— E şase? se aude de sub pătură vocea subțire, dar totodată răguşită a lui Allyson.
— Şi zece, iar sufrageria nu se curăță singură. îi aduc aminte, iar ea mormăie din nou.
Cora se trezeşte şi instantaneu îmi dezvălui zâmbetul diavolesc. Bruneta mai are puțin şi adoarme din nou, aşa că nu îmi este prea greu să îi fac un semn Corei care imediat se duce şi o linge pe toată fața pe cea de lângă ea. Allyson sare imediat în fund şi încearcă să o îndepărteze pe patrupeda care, la o privire mai atentă, pare mai grea decât colega mea. Mă chinui puțin să îmi dau prințesa blondă jos din pat şi pornesc spre bucătărie.
— Ai uitat cumva ce am lăsat aseară jos? o întreb retoric, iar ea mormăie din nou.
— Chiar trebuie să facem curat acum? în spatele meu Allyson vorbeşte precum un zombie proaspăt trezit din morți.
— Da, chiar trebuie! Nu ştiu ce planuri am după ore şi nici când vine mama aca... mă opresc atunci când ajungem în sufragerie.
Cutii de pizza, pungi de popcorn, doze de energizant, şervețele şi bucăți de ciocolată sunt întinse peste tot. Colțarul arată mai mult ca un pat în care au dormit doi porci, iar covorul este plin de pete de diferite culori. Allyson şi cu mine ne uităm în acelaşi timp una la cealaltă cu fețe pline de milă.
