C XI*Esti chiar el*

498 21 0
                                    

-Deci asa! imi pocnesc degetele nervoasa si las capul in pamant. Tom nu pare prea fericit sa afle ce s-a intamplat intre mine si baiatul de "18 ani" care credea el ca e. 

-Ai tot dreptul sa fii suparat. ma simt mizerabil in momentul asta. 

-T, ce ai facut e peste orice limita. stiu si eu asta, am vrut doar...am vrut doar sa fiu fericita. Nu e vina mea ca Andreas a stiut sa-mi ofere acea fericire de care aveam nevoie.

-Stiu, si stiu ca nu am scuza plauzibila pentru asta. Sunt foarte rusinata in momentul asta.

-Ai si pentru ce. imi privesc unghiile de la picioare si apoi ma uit peste balustrada balconului de la camera mea. Pana si propriul dormitor imi aminteste de el. Inca pluteste in aer parfumul lui si inca nu-mi vine sa cred ca prima data noi am facut-o intr-un bordel. -Te gandesti la el? ridic privirea instant si Tom ma compatimeste. 

-Ce vrei sa spui? sunt privita cu mila si nu vreau, nu vreau sa cred ca sufar de vreo boala de care nu ma pot vindeca doar pentru ca mi-am dorit fericirea.

-Zambesti si te-ai colorat in obraji. E un semn ca acum el iti topaie prin cap. De ce nu e aici cu tine? pentru ca mi-e frica pentru el.

-Lucrurile nu sunt atat de usoare, sunt multe piedici.

-Daca voi vreti toate piedicile pot fi inlaturate. daca nu ar fi in joc viata lui, as risca tot.

-Esti un om bun, Tom. Imi pare rau ca am intrat in viata ta si te-am ranit.

-Nu te gandi la mine. Ai grija de el. ne ridicam sa ne imbratisam si aud o portiera trantita si aleg sa o ignor pana cand  vad usa de la camera mea lipita de perete. Ce ma-sa pe gheata se intampla aici? De unde a aparut? Ma retrag din imbratisare si ii ies in intampinare lasandu-l pe Tom in spate.

-Ce cauta el aici? e turbat. Nu e nicio urma din barbatul cu care am fost in cel din fata mea.

-Este iubitul meu! E dreptul lui sa fie aici! tip la el si astept sa bata in retragere dar vezi sa nu, de parca e asa prost. De ce aleg sa il bag pe Tom in mizeria mea? Ar trebui sa ma descurc singura.

-Ah, da? Pai sa facem cunostinta!  

-Stie cine esti! strig si mareste ochii de uimire.

-Si e de acord? intreaba batjocuritor si priveste peste umarul meu. Ii fac semn lui Tom sa taca si prind putin tupeu.

-Da, cand iubesti o persoana esti capabila sa ierti unele pacate. iarta-ma, Tom!

-Baiete, iti spun frumos sa-ti iei dragostea pentru fata asta care, te anunt ca e numai a mea, si sa pleci in lume, departe de ea si de mine! face un pas spre noi si il impiedic sa mai inainteze asezandu-mi o mana pe pieptul lui. Simt sub mana cum pieptul ii urca si coboara ritmic, e prea nervos.

-Nu ai niciun drept sa faci asta! marai spre el si ma prinde de maini facandu-le sa cada pe langa corp.

-Fac ce vreau! Nu-mi pasa de drepturi! Esti a mea si pisoiul asta trebuie sa accepte asta! exact ca Iustin, un barbat care crede ca are drepturi asupra mea.

-Si ce vreau eu nu conteaza? Conteaza numai nevoile tale?

-Stim amandoi ce vrei! Ma vrei pe mine si nu am de gand sa te las sa negi asta! sigur pe el ma trage in bratele lui si imi sufla o suvita de par de pe fata ca sa incerce sa ma dea din fata lui, dar nu ma las pacalita si raman pe pozitie.

-Da-te inapoi! ma departez de el si il impiedic sa ajunga la Tom, lucru ce nu ii convine deloc.

-Antonia!

Alt El (+18)-Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum