Amira - Războiul Dragostei

Los Angeles

Cu căștile în urechi, ascultam muzică de mai bine de 2 ore. Nerăbdarea mea de a ajunge mă îndeamnă să îl întreb pe șofer cat mai avem din drum și bineînțeles el îmi răspunde deranjat că mai avem încă vreo 10-15 minute pana ajungem în Los Angeles.

Am ales sa ma mut aici pentru a fi pe cont propriu și sa ma descurc singura , sa îmi fac singura un viitor nu sa fiu ajutata de părinți. De ce am ales asta ? Vreau sa învăț sa ma descurc singura în viata căci oricum va sosi si ziua în care ei nu vor mai fi și trebuie sa fiu pregătită, plus ca trebuie sa aibă multa grija de Brielle , sora mea mai mică.

Într-un final simt autobuzul oprindu-se în sfârșit, ma ridic încet de pe locul meu fiindu-mi puțin amorțite picioarele după atâta drum. Îmi iau bagajele și cobor nerăbdătoare pentru a vedea împrejurimile. Privesc în jurul meu la toate blocurile și magazinele din preajmă, iar mai apoi zăresc un parc mare unde mulți adolescenți stăteau pe bănci și vorbeau , copii care se jucau și câțiva părinți care strigau la copii sa fie atenți sa nu se lovească. Priveliștea asta îmi trezește amintirile petrecute cu familia în Edmonton.

Cu greu decid să mă despart de priveliște și pornesc spre blocul unde voi locui.

După câteva minute de mers ajung în fata unei clădiri mari de culoare gri. O analizez puțin după care intru înăuntru și cu greu urc scările cu toate bagajele pe care le am , însă m-a ajutat îngrijitorul. Îi mulțumesc pentru ajutorul acordat și intru în noua mea locuință.

Imediat cum deschizi ușa apare un living frumos decorat cu pereții galbeni , la fel ca și mobila. Las bagajele pe canapea, ma descalțat de botinele cu toc și merg sa analizez toate camerele. Toate erau destul de măricele. Dormitorul era preferatul meu căci era de culoarea mea preferata , roșu. Aleg sa nu zăbovesc și merg in living pentru a aduce bagajele în dormitor și sa îmi așez hainele în dulap.

După ce am despachetat totul, aleg sa fac un duș scurt și fierbinte după care ma pun sa dorm căci sunt destul de obosită.

*

Încep sa ma zbat prin pat, semn ca corpul meu este gata sa se trezească. Ma întind puțin după care ridic telefonul ce era sub perna de lângă mine și spre uimirea mea e deja șase și jumătate , și eu care abia la unu și ceva am terminat de despachetat. Deblochez telefonul și caut numărul Briellei căci i-am promis ca o sun când ajung , dar se pare ca am avut schimbare de plan.

- Ami ! îmi rostește numele și îți puteai da seama de bucuria din vocea ei subțire.

- Brie ! Ce faci ? îi răspund cu același ton vesel.

- Asteptam să mă suni de ore bune.

- Îmi pare rău că nu te-am sunat mai repede însă am fost destul de obosită și am dormit puțin.

- Dacă tu numești asta puțin... spune chichotind

- Mama și tata ce fac ?

- La muncă ca de obicei. rostește cu puțină tristețe în glas.

- Când se întorc spune-le ca am ajuns cu bine.

- Bine. Mai vorbim, sunt cu Meli și ne facem temele. Sa ai grija de tine !

- O sa am , dar și tu sa ai! Pa!

- Pa!

După ce termin convorbirea gândesc ce sa fac. M-am hotărât sa ies puțin pentru a vedea ce se afla prin preajmă. Merg spre dulap pentru a-mi alege ținuta. Într-un final aleg sa port o pereche de blugi negrii și o bluza subțire gri. Îmi iau geaca de piele și ies din apartament, nu înainte de a încuia ușa.

Coborând scările ma întâlnesc iar cu îngrijitorul.

- Bună domnișoară! Cum vi se pare la noi ? spune George cu zâmbetul pe buze.

- E foarte frumos. îi răspund pe un ton drăguț.

- Mă bucur că îți place!

- Ahm, este prin apropiere un loc unde pot sa beau o cafea?

- Desigur. Dacă mergi în jos găsești o cafenea super. E la vreo 20 de minute distanta.

- Mulțumesc domnule George!

- Cu placere !

George este o persoana foarte amabilă. Îi ascult sfatul și merg in căutarea cafenelei și în cele din urma ajung. Întru nu înainte de a observa afișul sifonat ce era lipit în geam , pe care scria " Cautam personal ". Merg spre tejghea și îmi comand o cafea cu lapte după care caut o masă. Ma așez iar în timp ce îmi beau cafeaua ma gândeam dacă ma voi angaja aici, nu ar fi o idee rea căci e și aproape de casă.

Nu mai stau pe gânduri și merg sa vorbesc cu fata ce vindea.

- Bună! Am văzut afișul din geam și m-am gândit sa ma angajez aici. spun prostesc căci nu prea știam ce altceva să-i spun.

- O clipa sa îl chem pe șef. spune ea pe un ton calm.

Peste câteva minute în fața mea apare un tânăr inalt care pare a fi aproape de vârsta mea, cu niște ochi ca albastrul cerului și părul brunet bine aranjat carea analiza și zambea.

- Vino după mine domniță. spuse el zâmbind larg.

Îl urmez într-un birou ce era destul de dezordonat. Ignor asta și ascult ce mi se spune.

- Cum te numesti?

- Amira Brooke.

- Câți ani ai?

- 19.

- Aham. Completează acest formular te rog!

Îmi intinde o foaie și un pix continuând sa ma analizeze.

- Perfect, începi de mâine. Să fi aici la ora 09:30.

- Bine, mulțumesc!