Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 64

     Sakura povestește

Ce seara minunata, nici ca se putea una mai  frumoasa , cei doi masculi alfa se bat de parcă as fi un premiu deși recunosc că la început am vrut sa-l fac gelos pe Sasuke dar nu m-am gândit ca va merge atât de departe.

- Sakura e partenera mea ,sa bagi bine la cap.

- Nu văd ca scrie numele tău pe ea.

Mă doare capul sa mă salveze cineva din situația asta, cum am zis mă considera ca o jucărie și mă dau din mână în mână.

- Ce zici de un concurs, cine câștiga o poate păstra pe Sakura.

- S-a făcut bufon idiot ce ești.

Acum chiar m-am enervat ei ce cred ca pot fi data din mână în mână doar pentru ca ei sunt niște idioți și mă pun pe mine ca premiu, e ridicol. Așa ca prefer sa-i las pe cei doi sa se bata în continuare iar o iau spre alee intrând înapoi în local , deși totul mi se pare străin încerc sa nu atrag prea mult atenția asupra mea dar e cam greu când parul meu roz mă da de gol. Stânjenită ca am atras atât de multe priviri mă retrag într-un colțișor unde privesc întreaga sală.

În loc sa fiu acasă sa mă bat cu Sasori pe telecomanda sa mănânc înghețată cu floricele și sa mă joc pe telefon  eu trebuie sa stau la acest eveniment care se presupune a fi un botez deși eu nu am avut ocazia sa văd copilul și nu pentru ca nu as vrea ci pentru ca așa zisul meu partener nu s-a preocupat sa-mi facă cunoștință cu familia sa.

- Sakura ce faci singura draga mea?

O văd pe mama lui Sasuke cum se apropie de mine ,arata minunat în rochia sa neagra pana în pământ și cu parul sau negru prins într-un coc sofisticat. Se vede de unde a moștenit Sasuke frumusețea, păcat ca nu a moștenit și caracterul era mai ușor sa mă apropii de el.

- Pai Sasuke este prins cu o treaba așa ca am hotărât sa-l părăsesc pentru o vreme.

Doamne mint cu nerușinare, adică nu e o minciuna chiar atât de gogonată e o parte din adevăr, nu e ca și cum nu e prins într-o treaba ,aceea de a se bate pentru mine.

- Băiatul ăla va fi urecheat ,cum sa te lase singura într-o mulțime de necunoscuți, am eu ac de cojocul lui acasă.

Încerc sa-mi ascund zâmbetul ,Sasuke draga ai dat de mama omida, te las pe mana ei sa te pedepsească. Cu cele spuse mai ia de mana și îmi arată câțiva din invitați pe urma mergând sa fac cunoștință cu familia principală.

- Uite! Femeia cu parul roșcat și cu rochia aceea de zici ca a mâncat curcubeu la micul dejun e doamna Uzumaki mama partenerei lui Itachi o sclifosita și jumătate la fel ca fica sa cea mica Karin am avut neplăcerea sa o cunosc și pot sa zic ca îmi displace.

Zâmbesc cu gura pana la urechi ,nu e singura care nu o suporta. Doamna Uchiha parcă mi-ar fi citit gândurile ,nici nu știam ca Karin are o sora ,ei bine e un inceput pentru toate.

- Iar lângă ea e doamna Yamanaka la fel de înfumurată ca și soțul său nu știu ce a fost în capul lui Rin când ia invitat doar pentru ca au fost colege la facultate, aproape ca mi-ai stricat seara cu prezența lor.

Încep sa rad fără a mă putea abține deși privirile tuturor sunt îndreptate spre mine eu continui sa rad, după câteva minute mi se alătură si doamna Uchiha și începem amândouă sa ne amuzam de fețele confuze din jurul nostru. După ce ne oprim ne uitam în jur ,toate privirile sunt ațintiți spre noi și parcă îmi rămâne un nod mare în gât.

- Ști? Ce ai zice dacă ne-am face nevăzute.

O aprob imediat și parcă picioarele mele au prins viața pentru ca încep sa se miște cu viteza luminii.