Moștenirea

Prolog

Cu fiecare secundă ce trecea, ei știau că se apropiau de destinația finală. Câțiva stropii de apă se prelingeau pe gemulețul  trăsuri cu repeziciune anunțând începutul unei ploi tomnatice. Vlad împreună cu mama și mătușa sa așezați la căldură în interiorul trăsuri, priveau care-ncotro numai în ochii celuilalt nu, gândindu-se fiecare la cel măcina.
Vlad se gândea la ce veste urma să o primească, mama lui la o nouă aventură, deoarece se gândea că încă este tânără și frumoasă, iar mătușa cum să îi îndeplinească ultima dorință a soțului recent decedat. Atmosfera era de departe foarte încărcată de tensiune.
          Dintr-odată trăsura se opri, semn că ajunseseră în sfârșit la destinație. Birjarul fugi numaidecât prin ploaie să deschidă ușa trăsuri, însă nici nu apucă să apuce mânerul că ușa se și deschise.
         - Domnule, spuse birjarul lăsând ochii în pământ și făcând o mică plecăciune.
Vlad nu îl băgă în seamă grăbindu-se să se îndepărteze de cele două femei care îi suflaseră în ceafă tot drumul de la Iași pana la Brașov.
- Vlad așteaptă-ne! Ce e cu atâta grabă pe tinerii ăștia? bodogănește mama în timp ce birjarul o ajută să iasă din trăsura.
- Ce întrebări pui Caterina? Este clar că băiatul nu vrea să stea în preajma noastră, pufnește mătușa ca și cum ar fi fost un lucru foarte evident.
         - Chiar dacă vrea sau nu să stea în preajma noastră, eu l-am crescut mai bine de atât Eleonora. Trebuie să se comporte ca un domn și un viitor boier și sa ne aștepte, spuse mama siderată de comportamentul fiului ei.
           În timp ce birjarul le ajuta pe cele două doamne să iasă din trăsură și să înainteze prin ploaia măruntă de septembrie, Vlad se făcu nevăzut în interiorul conacului.
       - Bună seara domnule, i se adresă valetul ce îi aștepta deja cu ușa deschisă. Permiteți-mi să vă iau haina, spuse în timp ce îi îndepărta deja haina de pe umeri.
       - Mulțumesc George, ști unde se află tata? întreba Vlad în timp ce îi scotea și cea de-a doua mânecă a hainei de pe braț.
        - Desigur domnule, vă așteaptă în camera de zi, mi s-au dat instrucțiuni clare să vă anunț că trebuie să mergeți direct la el de cum sosiți.
         - Așa voi face, spuse Vlad în timp ce îl bătu pe umăr pe valet.
         Făcându-și curaj înaintă prin casa pe care nu o mai vizitase de când era mic. Încă își aducea aminte de ultima amintire petrecută în această casă. O amintire pe care și-ar dori să o poată șterge din memorie.
          "Este ajunul Anului Nou, mama și tata au dat o petrecere cu câțiva prietenii apropiații și câteva rude care putuseră să ajungă așa din scurt. Mesele erau pregătite cu tot felul de bunătăți, purceluși de lapte perpeliți la foc, cozonaci mari și plini cu umplutură de nucă și albuș de ou, prăjituri cu tot felul de creme care mai de care mai dulci și mai gustoase, fructe de tot felul și băuturi din cele mai vechi și fine ale tatei.
          Pe străzi se aud colindătorii care cântă, trasurile care înaintează cu greu prin zăpadă grea ce a căzut toată ziua și oamenii care se grăbesc să ajungă acasă la familiile lor.
         Deși trecuse de mult ora mea de culcare, nu puteam dormi fiindcă gândul meu era la toate acele prăjituri aromate aflate la parter. Dacă aș gusta doar una ar fi de ajuns ca să pot dormi, căci cu siguranță mâine nu ar mai fi prăjituri și pentru mine, îmi spun mie însumi în timp ce cobor din pat și merg încet spre ușă.
         Concentrat fiind să cobor scările și să nu fac zgomot ca să nu fiu observat, certat și apoi trimis înapoi la culcare, nu am văzut-o pe mica fetiță care și ea făcea același lucru, se strecura ca un mic șoricel în liniște și cu agitate pe scări, până m-a observat si s-a speriat.
        - Bună, eu sunt Vlad, nu trebuie să îți fie frică de mine, nu am vrut să te sperii mai devreme, spun în timp ce îi întind mâna fetiței. Tu cum te numești?
         - Pe mine mă cheamă Teodora și să ști ca nu m-ai speriat, spune ea vitează. Doar că m-ai luat prin surprindere, zice în timp ce își ridică bărbia și își netezește părul buclat.
         - Ei bine Teodora, eu merg să îmi iau o prăjitură, vi și tu? o întreb în timp ce cobor și ultimele trepte ne mai așteptând un răspuns de la ea.
          - Așteaptă-mă, vin și eu, spune în șoaptă fetița.
         Trecem grăbiți pe lângă camera de zi unde se ține petrecere și în drumul nostru către bucătărie aud niște zgomote dinspre ușa garderobei care este întredeschisă. Înaintez câțiva pași într-acolo, dar mâna mică a Teodorei mă trage înapoi.
         - Haide, să ne grăbim, nu vreau să mă găsească mama aici și să mă urecheze, spune și mă trage în continuare către bucătărie, dar cu coada ochiului văd o femeie îmbrățișată de un bărbat.
            Tocmai când să intrăm în bucătărie îl văd pe tata cum se uita încurcat prin hol, parcă căutând pe cineva.
          - Nu te mai mișca, îi spun în șoaptă Teodorei care se tot agita.
          - Dacă ne prinde o să spun ca a fost ideea ta, îmi aduce la cunoștință ea serioasă.
          - Bine, doar stai locului, îi spun în timp ce trag cu urechea prin ușa bucătăriei și tocmai atunci îl aud pe tata.
          - Ce Dracu' se întâmplă aici, urlă el.
          - Andrei, nu e ceea ce pare, aud vocea mamei panicată.
           Teodora nu se putu abține și își înălță capul spre mica fereastră a ușii.
          - Dă-te, o să te vadă și o să ne certe, îi spun eu agitat.
         - Lasă-mă, vreau să văd ce se întâmplă, spune și mă împinge mai încolo. Uite-o pe mama ta, spune încearcând să mă facă curios,  pare suparată.
         - Dă-te mai încolo, vreau și eu să văd, spun în timp ce o împing puțin ca să pot vedea și eu iar  tocmai atunci îl aud pe tata.
         - Cum adică femeie nu e ceea ce pare, spune și se apropie amenințător de ea, mă înșeli cu cel mai bun prieten. Cum ai putut să îmi faci așa ceva Mihaie, ne știm de o viață, ea e femeia mea, spune tata și îl prinde de guler pe prietenul lui.
         - Andrei stai, nu e așa cum crezi, spune mama în timp ce încerca îi despartă pe cei doi.
         Zgomotul făcut de cei trei îi atrage afară din cameră și pe restul invitațiilor. De cum îi vede unchiul Damian pe cei doi bărbați, ce erau cât pe ce să se bată, se apropie să îi despartă.
         - Măi Andrei ce e cu tot scandalul ăsta, dăi drumul, spune unchiul și îi desparte pe cei doi.
         - Mizerabilul ăsta se culcă cu femeia mea fix sub nasul meu, îi reproșează tata prietenului său făcând un pas amenințător către el.
         - Andrei nu e așa cum crezi, nu mă culc cu nevasta ta, doar stăteam de vorbă, se apăra el.
        - Minți! V-am văzut, vă pipăiați , strigă tata extrem de nervos.
        - Mai încet Andrei ca ne aude lumea și ne facem de rușine și să nu mai spun că o să treziți copii, intervine și mătușa Eleonora.
        - Să mă audă, țipă el, să mă audă că am o soție stricată, o boarfă care îmi mănâncă numai banii, țipă și mai tare aruncându-și mâinile în aer.
        - Andrei nu îmi vorbi așa, se lamenta mama, nu am făcut nimic, îți jur pe fiul nostru.
        - Ești o stricată și cuvântul tău e egal cu zero în fața mea în momentul ăsta, iar fiul ăla de unde știu eu că e al meu, acum când în sfârșit văd cine ești tu, mă gândesc ca poate copilul e al vreunuia dintre ei, spune și arată spre micul grup de bărbați adunați.
        - Andrei vorbești prostii, ști cu siguranță al cui e copilul, se răstește și mama, e al tău nemernicule.
        - Nu ma jigni tu pe mine stricat-o, se repede el și o prinde de gât.
        - Te dai sfânt, dar știu de toate aventurile tale cu menajerele și cu diferitele fete de prin oraș, spune mama cu glas sugrumat în timp ce încearcă să îi dezlege tatei degetele din jurul gâtului.
        - Eu sunt bărbat, eu dacă scap pălăria, o ridic, o scutur și plec, îi reproșează el nervos. Tu nu ai cum să îmi faci așa ceva, nu mie.
        - O meriți cu vârf și îndesat, îi zice mama în timp ce se chinuie să respire.
        - Gata Andreie las-o, nu vezi că o sugrumi, vrei să lași copilul fără mamă, intervine unchiul Damian. Dă-i drumul și hai să ne liniștim.
        - Vreau să plece, urlă el înspre unchiu'.
        - Nu plec nicăieri fără copilul meu, țipă mama.
        - Atunci îți iei și copilul și plecați de aici, se răstește el, pleacă să nu te mai văd, să nu fac vreo faptă de am s-o regret toată viața, zice el pe un ton aspru."
       Ce mai amintire, ce mai viață. Nu își putea închipui ce era așa de important de fusese obligat să călătorească împreună cu mama și mătușa lui aproape 250 de km cu trăsura, timp de atâtea zile. Spera doar să fie ceva de bine, căci se săturase de probleme.
       Înaintând cu pași grăbiți spre sufragerie nu băgă de seama cât de tare se schimbase totul acolo, întradevăr trecuseră aproape 16 ani de cănd fusese ultima dată acolo, dar toate lucrurile pe lângă care trecea nu îi mai transmiteau nicio emoție. Parcă toate acele amintiri și toate acele sentimente create de ei trei, acum mulți ani, au fost parcă șterse cu un burete, de parcă nici nu se întâmplaseră vreodată. Ce trist, gândi Vlad, ce triști suntem noi. Când ajunse în sfârșit în camera de zi își văzu tatăl, părea mai bătrân, mai gârbovit, mai mohorăt decât il vazuse ultima dată. Deși majoritatea oamenilor îi spuneau ca seamănă leit cu tatăl lui, Vlad nu putu să găsească vreo asemănare cu omul ce stătea pe sofaua din fața lui. Știa ca e un bărbat înalt și  suplu, ca are un nas lunguieț, sprâncene stufoase și un păr blond auriu care acum era argintiu din cauza bătrâneții, pielea odată rozalie și netedă era acum zbârcită și palidă, ca și cum ar fi anunțat un sfârșit inevitabil. Lui Vlad i se părea ca tot ce moștenise de la el erau părul auriu, înălțimea și corpul atletic și suplu.
        - Bună seara, îl saluta politicos Vlad, lunadu-și o poziție stoică și afișând o mină serioasă.
        - Bună seara și ție fiule, ce plăcere să te revăd, spune el afișând un zâmbet forțat în colțul gurii și mutând bastonul din lemn de stejar dintr-o mâna în cealaltă. Mama și mătușa ta nu au binevoit să apară? zise în timp ce caută cu privirea prin încăperea imensă.
        - Sunt chiar în urma mea, spuse Vlad în timp ce făcea  un scurt inventar mental al tuturor lucurilor din încăpere cu scopul de a nu-și privi tatal în ochi. Văd că ai schimbat multe de la ultima noastră, ăăămm , vizită, spuse el sarcastic.
         - Am vrut să scap de amintirea trădări mamei tale, pufnește el. La drept vorbind casa arată mai bine ca niciodată și asta datorită iubitei mele, Liliana, rostește bătrânul cu mândrie în glas.
         - Înțeleg, spuse tânarul în timp ce cântărea în minte dacă să îl mai întrebe despre această „iubită" Liliana. Păi și nu ai calculat că nu e tocmai bine să îți aduci nevasta la un loc cu amanta? spuse tânărul serios, dar firicelul de amuzament i se putea simți în glas.
         - La drept vorbind eu și mama ta nu mai avem nicio tangență de ani de zile, așa că ea îmi este soție doar pe hârtie, cât despre Liliana, a plecat să își viziteze câteva rude de la țară, nu că ar fi treaba ta, zise bătrânul încruntat.
         - Întradevăr ai dreptate, spuse degajat Vlad. Dar vreau să știu de ce ma aflu aici, acum și de ce am fost obligat să călătorescu cu mama și mătușa până aici?
         - Asta fiule este o întrebare foarte bună, dar ca să îți pot răspunde la ea trebuie să ajungă și mama si mătușa ta.
          - Suntem aici Andrei așa că spune mai repede ca să pot pleca cât mai curând înapoi acasă, îl repezi mama în timp ce își scotea mănușile din dantelă.
          - Hotărâtă ca întotdeauna, Caterina, spuse el jovial, ei bine pentru început o să vă rog să luați loc toți trei și apoi vă voi spune.
          În timp ce doamnele luaseră loc pe sofaua din dreptul șemineului, Vlad alesese să rămână în picioare, judecând că dacă ceva din ce va spune bătrânul nu îi va fi pe plac va putea pleca direct.
          - Ei bine, v-am chemat pentru că am mai multe lucruri să vă împărtașesc, începu bătrânul în timp ce își sprijini ambele mâini pe baston. Voi începe prin a vă spune că urmează să fiu tată din nou, după atâția zeci de ani, spuse el mândru în timp ce două glasuri feminine icniră consternate.
             - Poftim? Cum ai putut să îmi faci așa ceva nemernicule, se rastește Caterina.
             - Asta nu mai este problema ta Caterina, se răstește el, nu mai este problema ta din seara în care mai înșelat.
              -Nu este adevarat, se apără ea sărind în picioare, la fel cum am zis și acum 16 ani, nu s-a întâmplat nimic.
             Văzând că spiritele s-au încis, Vlad intervenii și se puse în fața celor doi.
             - Nu cred ca ne-ai chemat numai pentru asta tocmai de la Iași, puteai foarte bine să ne trimiți o scrisoare, așa că spune ce ai de spus ca să putem pleca.
            - Ei bine, doresc sa ofer legitimitate copilului și nu pot să o fac dacă sunt încă căsătorit cu mama ta, i se adresa el tânărului.
             - Așadar mai chemat ca să divorțezi de mine, interveni iar Caterina. Nici în ruptul capului, nu o să permit să mă faci rușinea orașului doar pentru ca ai lăsat o târfă gravidă.
            - Nu ai de ales dragă soțioară, spuse încrezător bărbatul, dacă tu nu divorțezi o să îl dezmoștenesc pe Vlad și sunt mai mult decât sigur că o să am un fiu cu iubita mea Liliana, ceea ce însemnă că o să am un nou moștenitor și nu mai am nevoie de al tău copil.
            -Ești o javră de om Andreie, se aude pentru prima dată și mătușa.
            -Tu nu te baga Eleonor. Tu ești aici ca și privitor, eu vorbesc acum cu soția mea, i se adresă nervos bărbatul. Acum soție dragă aștept un răspuns.
      - Bine, voi divorța. Dar cu o condiție, spuse femeia învinsă, nutrind în suflet teamă că soțul ei ar fi fost în stare să facă ce tocmai spusese, vreau ca Vlad să rămână în continuare moștenitorul tău, vreau să îi dai partea lui de avere de acum, înainte ca târfulița ta să îți bage alte lucruri în cap și să îmi lași copilul pe stradă, negociează Caterina serioasă.
            - O să îți spun o dată și o să aștept să înțelegi din prima Caterina, nu îmi mai jigni viitoarea soție sau o să plătești scump, spuse amenințător Andrei, cât despre cererea ta am o condiție.
             - Tu tot timpul ai cerințe și condiții Andrei, spune ce vrei odată, nu mai trage de timp, spuse femeia cu nervozitate în glas.
            - Îi dau partea lui de avere poate chiar mai mult de jumătate, dacă se căsătorește până naște Liliana și face si un copil.
            - Hai dă-o-n colo de treabă, intervine nervos Vald, acum îmi dictezi și viața mea, o să mă însor când vreau eu nu când vrei tu.
             - Cum vrei fiule, mie îmi este indiferent, dar ține minte ca nu o să primești nici o lețcaie de la mine până nu te însori. Oricum ai 30 de ani și îți trece tinerețea, nu văd de ce să nu te însori acum, ai copilărit destul.
Auzind acestea Vlad ieși nervos din încăperea care începuse să i se pară deja sufocantă, nu înțelegea cum de îi venise această idee bătrânului.
- Auzi, pufnește el dezgustat, să mă însor, mai bine rămân sărac.
În continuare Caterina nu știa cum să dreagă busuiocul, caci ea a scormonit cuibul de viespi și acum se vedea aruncată în mijlocul lui.
             - Nu îl obliga să facă asta Andreie, lasă-l să facă ce vrea el, nu îl obliga să aibă o căsătorie ca a noastră, îi ceru Caterina.
- Asta e condiția mea, dacă el nu vrea, nici eu nu îi las nimic, dar noi tot vom divorța, o anunță bărbatul pe Caterina. Atâta am avut de zis, o noapte bună, puteți rămâne peste noapte sau puteți pleca, spuse nepăsător în timp ce se ridica și se îndrepta spre ieșirea din încăpere.