Nevoia de tine.

Capitolul 1

Aștept un minut, doua, cinci, zece, iar ei tot nu se opresc. Opal și Aspen sunt cel mai enervat aproape cuplu din câte am văzut. În fiecare dimineață, între orele opt și zece, există o șansă mare ca cei doi amorezi să pornească un scandal. 'Aspen, nu ma înțelegi niciodată.!' sau 'Opal, m-am saturat, ori mă prezinți lu' mă-ta, ori nu ma mai vezi! ' iar atunci șatenul se panichează, dar nu se lasă,' Nu am de gând să îi prezint mamei o maimuță care face spume mai des decât cainele  turbat al lui Luxurily! '

Eu am zis, sunt sătulă de certuri, dar unori e amuzant. Probabil trebuia să mă gândesc la asta atunci când m-am încurcat cu asemenea persoane.

-Cum mi-ai spus, nenorocitule? Repetă, Haide! Îl apucă roșcata pe Opal, oprindu-l din a părăsi cearta asta.

-Haide urâto, știi că certurile astea nu duc nicăieri. Oftează, dar pare că pe partenera lui nu o interesează.

-Vacă e mă-ta, nu eu! Clar? Strigă ea și începe să îl lovească pe spate, acesta începând să se zbată.

-Pai ești vacă! Și mai ești și violentă, jur că îi spun mamei că m-am încurcat cu o sălbatică.

-Aha,să îi zici tot atunci că a crescut un bărbațel purtător ilegal de jucărie, da? Chicotesc și apuc o mână de cereale din cutia din care mâncam și o arunc spre ei,aceștia întorcându-și atenția spre mine.

-Amândoi sunteți niște rebuturi, ok? Acum că am rezolvat problema, puteți să treceți direct la partea în care vă împăcați în dormitor, pentru că deja îmi bubuie capul. Zâmbesc forțat și mă așez pe canapea.

-'Deja îmi bubuie capul..', ce să zic. Mă imită prietena mea, iar eu mă întorc spre ea și o privesc urât, aceasta urcând scările cu capul în pământ. Îmi aud telefonul sunând așa că decid să răspund fără să mă agit prea tare.

-Zi. Continui să mestec cerealele, privind un show matinal ce tot apare pe la ora asta.

-Beverly? Sunt Connor, fotograful de la librărie. Mă înec și încep să tușesc, încercând să îmi fixez telefonul în mână.

-Connor! Da, scuze doar ce m-am trezit. Cu ce te ajut? Îmi îndepărtez firimiturile de pe buze și mă concentrez pe conversația cu fotograful ăsta bun.

-Haha, ok, scuze atunci. Știi că ți-am zis că am nevoie de un model pentru un proiect la curs? Mă gândeam ca poate mă poți ajuta tu.

-Aha, sigur. Cred că am niște prietene perfecte pentru asta, vrei numărul lor?

-Mă... Ma refeream la tine, Beverly.

Aproape că îmi vine să îmi trag o palmă din cauza prostiei mele.

-Eu? Sincer nu cred că sunt persoana potrivită, Connor. Nu sunt fotogenică.

-Oh...E-eu cred că ești persoana potrivită, dar dacă te deranjează prop—

-Nu,nu,nu! Nu e ca nu vreau, uită. Vin, bine? Spune unde și când.

-Perfect. Poți în câteva ore, la șase?Vin eu după tine dacă îți dorești. Știu că poate e prea din scurt, dar chiar trebuie să predau portofoliul ăla până marți.

-E ok, serios. Ne vedem la sase atunci.

După discuția asta închid apelul și sar de pe canapea.

-'Nu cred că sunt potrivită..' pe bune, Beverly? Ha, cât noroc ai cu fotograful ăla, jur. Luxury râde de mine, iar eu îmi dau ochii peste cap.

×

-Perfect, trebuie doar sa fi naturală. Îmi zâmbește, iar eu aprob încercând să nu par încordată.