Jurnalul unei criminale

La școala morții

Dragă jurnalule,

Au trecut 4 ani de la moartea fratelui meu, deși eu încă simt că s-a întâmplat ieri. Amintirea va fi mereu proaspătă pentru mine, ca o rană deschisă.

Majoritatea oamenilor spun că s-a sinucis deși tuturor celor care l-au cunoscut pe Andy li se pare greu de crezut.

"Bietul copil a trecut prin multe. Zâmbea mereu și părea plin de viață. Probabil aşa își ascundea demonii din suflet"

Nu, Andy al meu nu s-a sinucis. Nu m-ar fi lăsat singură... Andy a fost ucis. Eu îl bănuiesc pe tata. În perioada aceea se îmbata în fiecare noapte. Aproape a omorât-o și pe mama când a lovit-o cu capul de perete. Noroc că a intervenit Andy.

Câteva zile mai încolo, Andy a murit. Nu înțeleg cum polițiștii l-au lăsat pe tata să plece doar după 2 săptămâni.

Am intrat in sala de clasă si m-am indreptat spre locul meu din ultima bancă ferindu-mă de privirile colegilor. Toti se uitau lung la mine si susoteau, dar nu îmi păsa. Este al 2 lea an de liceu. Încă doi și voi fi liberă.

Ora de biologie este cea pe care o detest cel mai mult, deoarece suntem puși să lucram cu parteneri. Urăsc asta.

Profesoara intră în clasă și ne dă indicații pentru nu știu ce experiment  stupid, apoi ne împarte pe grupe.

- Rhiannon, tu vei fi în grup cu Sarah şi Rosemary.

Fără nici o expresie îmi iau lucrurile și mă așez lângă cele două fete care mă priveau curioase. Încerc să le ignor. Mă prefac că rasfoiesc printre instrucțiuni.

- Buna Rhiannon! spune Rosemary schițând un zambet.

- Salut, răspund sec fâțâindu-mă pe scaun ca și cum aş fi stat pe niște cuie.

- Nu încerca să vorbești cu ciudata asta.

Un băiat blond își pune mâna pe după umerii ei. Privirea lui de gheață o întâlnește pe a mea. Se crispează. Probabil mă uit la el foarte urât. Îmi imaginez pumnul meu lovindu-l intre ochi.

- Uite cu ce este îmbrăcată! De unde ai hainele astea? Ți le-a sos tac-tu din groapa de gunoi? râde el badjocoritor.

Mă uit după profesoară. Era ocupată pregătind niște aparate pentru experiment și nu baga de seama zarva care se isca în clasă.

Eu mi-am plecat capul si am inceput sa rasfoiesc din nou manualul. Arthur era cel mai nesuferit copil din lume și îl uram din toată inima. Nu voiam să îi dau satisfacția de a vedea că a reușit să mă calce pe nervi.

- Ia zi ciudato, ce citesti acolo? spuse Arthur luandu-mi manualul in care era ascuns acest jurnal.

- Dami-l acum! am spus eu ridicandu-ma din banca.

- Ia sa vedem ce scrie...

- Nu e treaba ta! am spus eu prinzandu-l de mana.

- Stai linistita, ciudato! Oricum viata ta nu e deloc interesanta, spuse el aruncandu-mi jurnalul pe podea, apoi razand badjocoritor.

Câteva pagini s-au desprins și s-au împrăștiat pe podea. Erau desene cu Andy.

Arthur începe să râdă. M-am aplecat să le adun dar el a fost mai rapid. Ia unul dintre desene și îl arată și colegilor din grupul lui.

- Ăsta e iubitul tău, Rhiannon? râde el.

Toți încep să facă glume nesărate pe seama fratelui meu. Totul până la Andy.

Pumnul meu zboară prin aer și se oprește direct intre ochii blondinului. Băiatul cade la pământ iar eu mă arunc peste el, cărându-i pumni în burtă. Se răsucește și reușește să ajungă deasupra mea. Îmi dă un genunchi în coaste.