Ma trezesc cu dureri groaznice, după ce am dormit cu capul pe masa rece și scaunul asta rigid. Se auzise paznicul cum anunță că mai este puțin până ce suntem duși la dușuri.
Ma uit înspre Taehyung care era treaz și se uita gânditor la tavan cu mâinile sub cap.
-Neața, Yoongi. Imi spune el fără aș lua privirea din tavan.
-Neața. Spun și ma întind pentru a ma dezmorti.
-Vroiam sa te intreb ceva legat de chemările tale la director, și vreau să imi răspunzi cum trebuie.
Am oftat dând din cap în semn ca da. Deja imi imaginăm ce aș putea păți dacă află ca nu sunt sincer cu el, pot ajunge ca acel Taemin, mort.
-Ai ședințe regulate?
-Odată la 2 zile 3 sunt chemat.
-Stii, odată ce va începe acest lucru, scaparea mea de aici, va trebuii ca tu să îmi lasi măcar impresia de încredere și oricum nu sunt atât de vinovat pe cât par. Spune el zâmbindu-mi cu zâmbetul ăla patrățos și enervant.
-Ok, cum zici tu. Îi răspund. Se ridicase din pat, așezându-se în fața mea.
-Vreau ca atunci când te vei duce la următoarea chemare să îi spui imputitului de Choi ca, nu stiu, am plâns destăinuindu-ți trecutul meu trist și traumatizant pe care l-am avut. Ce zici? Buna ideea sau i schimbăm? Spune el cu o voce veselă, de parcă suntem copii mici și ne pregatim micul plan de joacă.
-Voi spune ce vrei, și crede-ma, nu vreau să îmi dau cu părerea dacă planurile tale o să reușească sau nu sau dacă sunt bune sau nu. Îi răspund enervat de modul în care privește lucrurile și le tratează în momentul de față.
-Bine, bine, nu trebuie să devii recalcitrant. Haide iubire,erdem la dusuri. Imi spune el ridicându-se și luându-și prosopul de pe scaun, aruncându-l pe umăr, poziționându-se în fața ușii. Îi urmez exemplu luându-și prosopul pus la margine patului.
-Haideti șobolanilor, deschideti ușile să mergem. Țipă Taehyung dând cu piciorul în ușă repetate rânduri.
-Poti sa nu mai lovesti ușa, nu e ca și cum o sa deschidă când le spui tu, o să deschidă la ora fixă la care trebuie să deschidă. Îi spun plictisit,fiind în spatele lui.
-Albiciosule, nu imi strica plăcerea de a țipa la rahaturile astea de ființe, e plăcerea mea, asa că taci dracu și fă liniște.
Într-un final, după repetate înjurături și lovituri în ușa ni se deschide pentru a ne duce la dușuri. În momentul în care am intrat în cabină și am dat drumul apei care curgea cu întreruperi din cauza dusurilor vechii și stricate. În acele 15 minute am stat să ma gandesc ce să fac mai departe, să merg la director și să îi spun ce s-a întâmplat faptul că criminalul în serie Kim Taehyung a aflat că sunt un polițist sub acoperire sau să merg pe planul nebun al criminalului și să îl ajută să iasă din această închisoare sau ospiciu sau ce o fi el. Chiar nu reusam să găsesc o soluție.
După ce am ieșit din dusuri am mers în celule stând în liniște până la oră 8 cad mergeam la cantina pentru micul dejun.
Când am ieșit din celule am mers la Sala de mese așezandu-ne în locul obișnuit așteptând să vina JungKook și Hoseok. Taehyung se apropie de mine stând cu buzele aproape de urechia mea.
-Momentan baietii nu trebuie să afle de tine, ok? Și tu nu o să mergi la director până nu pot avea incredere ca nu o să îi spui de faptul că am aflat de acoperirea ta, bine iubire? Imi șopteste, strângându-ma de coapsa cu putere, scoțând un mic sunet din cauza durerii.
-Bine. Am spus încet, apropia de neauzit, lăsându-mi capul în jos din cauza frustrarii. De ce dracu mi-ar fi frica sa ma duc la director sa îi spun, de ce?Trebuia să scape de senzația asta si să îi spun tot domului Choi.
După ce au venit JungKook și Hoseok eu am stat în liniște ascultandu-le prostiile celor trei nenorociți, tot ce făceau era să râdă și să glumească.
Au trecut în jur de 20 de minute și atunci mi-am auzit numele strigat, strigat din gura unei persoane pe care nu am auzit-o de mult.
-Hei domnule Min Yoongi, a trecut ceva timp..........
===========
Scuze pentru întârzierea uriașă.
Într-un final am reusit sa scriu înca un capitol.
Sper sa va placă, în ciuda faptului că e cam scurt.
Pup;)
