Este așa de frumos, de încăpăţânat, de copilăros, de leneș, de adorabil... de perfect. Însă e perfect doar pentru mine. Pentru alții nu. Pentru alții, el e doar o altă persoană neimportantă. Pentru mine e totul.
Îmi face diminețile mai frumoase cu zâmbetul său, uneori forțat. Mă face mereu să râd când încearcă să pară serios ridicându-și o sprânceană, în timp ce pe cealaltă o curbează.
Cel mai amuzant și totuși adorabil este atunci când încearcă să gătească și ajungem să ieșim în oraș
.
Niciodată nu s-ar fii gândit că o să ajungem să fim împreună. Cine s-ar fii gândit? Și totuși uită-ne acum. Nu suntem un cuplu perfect. Suntem un cuplu perfect de imperfect.
O iubire bizară aș putea zice. Aproape interzisă și totuși existentă. Existentă și rezistentă. Rezistentă, dar totuși secretă. Aș vrea să spun că e la fel de secretă ca existența mea. Dar ar fii o minciună. Oamenii sunt conștienți că vampirii există. Au inceput să nu le mai fie frică de noi. Fac filme de dragoste cu niște creaturi care nici în filmele de groază nu se încadrează 100% cum trebuie. De ce nu ne încadrăm? Pentru că în acele filme, creaturile sunt inventate. Noi suntem pe cât se poate de reali. Reali, dar totuși văzuți greșit. Ca niște creaturi fără scrupule, mereu însetate de sânge, care nu știu ce e adevarata iubire și care se joacă cu sentimentele puștoaicelor de 16 ani. Însă nu este adevărat. Dar cine să înțeleagă? A, da. El. El înțelege aceste lucruri. La început nu o făcea, dar după ce m-a cunoscut, a cunoscut și adevărul.
CITEȘTI
Dragoste de la prima mușcătură
Vampire-Ești gay?! mă întreabă el speriat și cu ochii cât cepele. -Poate. îi răspund calm, așteptându-i reacția. -Stai departe de mine! Ai auzit?! Cât mai departe! spune și dandu-se înapoi, se împiedică de scaunul din spatele lui și cade.
