Pe Cine Iubesc ? ( W Vlad Munteanu Și Andrei Șalaru)

Nimic nu va mai fi la fel !

Spuneam degeaba că o să trecem peste asta când nici eu nu credeam , era prea greu de acceptat faptul că părinții noștri muriseră într-un afurisit de accident de mașină.
Nici măcar nu trec 30 min că vine avocatul părinților noștri.
Av ( avocat ) : Bună Alexia cum te simți ?
Nu-mi vine să cred cu câtă ușurință vorbea , mă enerva atât de mult faptul că venise chiar în acest moment .
A : de ce sunteți aici ?
Av : am să vă dau o veste .
A : fără supărare chiar nu am chef de vești noi ...
Av : știu că nu este un moment potrivit dar Alexia tu ești moștenitoarea averii .
A : Poftim?, și frații mei ? Cum rămâne cu faptul că Bianca e ce-a mai mare din familie nu eu .
Av : așa au vrut părinții tăi .
Avocatul scoate din geanta lui un contract prin care accept averea familiei.
Av : Poftim trebuie să-l semnezi .
A : ok .
Citesc contractul și sunt de acord cu tot așa că îl semnez .
Îi spun avocatului că frații mei nu trebuie să afle de acest lucru, că o să le spun la momentul potrivit .
După ce pleacă avocatul vin frații peste mine cu întrebări despre avocat , inițial nu răspund la nimic dar după încep să inventez tot felul de chestii ca să nu afle adevărul.
După 2 ore mă externez și mergem acasă . Evident că nu aveam chef de nimic așa că mă duc în camera mea și mă uit la televizor ( mă gândeam că așa aș putea uita mai ușor ) dar evident că nimeresc pe un canal de știri și văd că erau părinții mei la televizor, nici nu stau pe gânduri că închid televizorul , arunc cu toate forțele mele telecomanda și fără să-mi dau seama picioarele mă lasă și cad pe jos . Plângeam și aruncam cu toate lucrurile de lângă mine dar în zadar , nu mă simțeam mai bine ci din contră .
...................... A 2 ZI ............................

Mă trezesc pe jos cu lacrimi în ochi sperând că moartea părinților mei e doar un coșmar. Dar nu , nu era cazul , era purul adevăr. E groaznic dar nu am ce face ...
Bianca intră în camera mea cu un telefon în mână, era pentru mine , Andrei aflase ce se întâmplase și vroia să mă încurajeze.
B : vorbește cu Andrei
A : nu , chiar nu mă simt în stare . Te rog spune-i că dorm .
B : Bine...
Bianca iese afară din cameră .
Convorbire telefonică:
B : nu poate vorbi se simte rău
A : da o înțeleg , sper că nu te deranjează dar diseară sunt la voi .
B : Bine ne vedem diseară , pa
A : pa .
Convorbire încheiată.
Din perspectiva lui Bianca:
Aș vrea să plec din locul ăsta cât mai repede și să-mi fac o nouă viață , să încerc măcar să uit . Dar nu pot am 2 frați mai mici .
Din perspectiva lui Alexia :
Bianca pleacă din cameră fără să spună ceva , eu mă pun în pat și mă uit la televizor . Dar degeaba nimic nu mă ajută. Văd o fotografie cu ai mei lângă televizor și încep să plâng, mă ridic din pat iau fotografia și o arunc de perete . Instantaneu cad jos șiîncep să țip. 
Acum , sunt sigură de un singur lucru nimic nu va mai fi la fel .!