— Nu se poate! Mârâi enervat și arunc cu o mână de popcorn în ecranul televizorului. Începeam să urăsc din ce în ce mai tare tot ce era legat de marketing, înțeleg că este important, dar deja mă iritau reclamele exagerat de dese, de parcă m-aș fi uitat la reclame și din când în când mai băgau și câte o scenă sau două din film.Îmi întorc privirea plictisit spre telefonul care începuse să sune pe măsuța de cafea și-mi șterg mâna plină de unt de la popcorn pe pantaloni, tipic mie, bine că nu mai locuiam cu mama să-mi facă capul calendar din cauza asta. Glisez cu degetul pe ecran pentru a răspunde, apoi apăs butonul de speaker.
— Zi repede că pierd reclamele! Răspund ironic, ridicându-mă în șezut și dau drumul telefonului pe coapse.
— Ce să pierzi mă? Sper că n-ai uitat de seara noastră de bowling, nu-i așa, păpușă? Îmi spune Adam, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap din cauza apelativului folosit.
Verific confuz data în care suntem azi, 08 aprilie 2018, apoi exclam un „O, da ..." În fiecare vineri ne strângeam undeva, ori în oraș, ori la unul dintre noi acasă, era seara băieților, care sincer să fiu începea să mă plictisească, aceleași fețe plictisitoare, m-am săturat de fiecare din ei.
— Am uitat, poate altă dată. Îi răspund după câteva secunde de liniște.
— Freida, nu mă face să vin să te iau cu forța! Se răstește Adam. Îți dau cinci minute să te pregătești si să ajungi la ...
Am apsat pe butonul roșu înainte ca el să-și termine propoziția, pipăind după telecomandă, voiam doar să dau volumul mai tare, dar mesajul de la același om stresant se face auzit, doar mi-am întors privirea spre telefon, fără să-l deschid, îmi era de ajuns doar să citesc pe ecranul de blocare.
„O să vină și soră-mea ..." Am sărit ca ars de pe canapea, făcând ca toate floricelele din bolul meu să se împrăștie pe jos, niciodată nu ratam ocazia de a o tachina pe fata aia și cu siguranță nu o voi face nici acum.
Îmi așez mâinile în șolduri, privind dezastrul pe care l-am făcut în jurul meu doar într-0 secundă.
— E clar, amice, ai nevoie de o menajeră, sau măcar de o soție, depinde de cât de zgârcit ești! Îmi spun mie, ocolind popcornul și înaintez acum spre scări, urcându-le.
Am ales veșnica mea ținută, o pereche de blugi negri și un tricou alb, la care am asortat bascheții la fel de albi. Părul proaspăt spălat l-am ciufulit puțin și nu am uitat nici de piesa de rezistență, parfumul după care acea puștoaică era complet înebunită, chiar dacă pe mine nu mă suporta prea mult, aș spune chiar „deloc".
O ultimă privire în oglindă și am ieșit din cameră, coborând scările la fel de repede cum le-am și urcat. Am înșfăcat rapid telefonul și cheile de la mașină și am ieșit din casă, trântind ușa în urma mea.
***
— Ai grijă, Adam! M-am furișat în spatele lui, țipându-i la ureche. Ce fraier. Am continuat atunci când a aruncat bila de bowling pe pista alăturată.
— Ce prost ești! Mi-a spus enervat de situație și și-a reluat locul pe unul dintre scaune pentru că tocmai îi trecuse rândul.
Mi-am aruncat cheile și telefonul pe masă, mergând să fac rost de o pereche de pantofi de bowling, fără să-i mai răspund prietenului meu.
Odată ce m-am întors înapoi am observat-o pe Carla, sora lui Adam iar rânjetul meu s-a așternut instant pe buzele mele.
— O, dar ce avem aici, ți-am lipsit? Am întâmpinat-o cu obișnuita mea întrebare pe care eram convins că o ura din ce în ce mai tare.
— La naiba, Adam, de ce nu mi-ai zis că e ăsta aici? Aș fi rămas acasă! S-a smiorcăit în fața lui Adam, fără să-mi răspundă și m-a împins apoi din calea ei pentru că evident stăteam în fața unor persoane ce se presupun a fi prietenele ei. Ele sunt Diane, Marie și April. Ni le prezintă entuziasmată.
Ochii mei se măresc instant atunci când în aria mea vizuală apare așa-zisa April. Auzisem de ea de la Adam, dar nu-mi imaginam că poate fi așa frumoasă și iată-mă acum, holbându-mă mai ceva ca un psihopat la ea, nici măcar nu observasem că întinsese mâna spre mine pentru a face cunoștință, dar palma lui Adam peste ceafa mea m-a readus la realitate, făcându-mă să-mi dreg vocea.
— Ă, da sigur, te învăț să joci bowling.
— Asta ai înțeles tu din „Bună, numele meu este April."? M-a întrebat amuzată, în timp ce Carla și restul băieților se amuzau la rândul lor, copios pe seama mea.
— Să fie asta dovada că am scăpat de avansurile lui prostești? Intervine în cele din urmă Carla.
Nu am mai spus nimic, înafară de numele meu, adresat lui April.
***
Le privesc pe cele patru cum se îndreaptă spre ieșire, privirea mea axându-se mai mult pe fundul lui April, dar imediat cum acesta iese din aria mea vizuală mă întorc spre Adam, sprijinindu-mi palmele de masa la care stătea, atât de tare încât îl făcusem să tresară.
— Frate, trebuie să faci rost de numărul de telefon al tipei, de ce naiba nu mi-ai zis că arată atât de bine?
— Mai bine decât Carla? Mă întreabă ridicând din sprâncene în mod repetat.
— De o mie de ori ... În momentul acela uitasem complet că fata pe care o menționase era sora lui.
— O să văd ce pot face! Îmi răspunde râzând și se ridică de pe scaun.
— Cum adică? Ridic o sprânceană uimit și totodată revoltat din cauza răspunsului său mult prea dezinteresat. Adam! Am țipat la el.
— Dacă aș fi fost în locul tău aș fi vorbit cu ea și i-aș fi cerut singur numărul de telefon, dar sigur, mai interesant, pentru noi restul, a fost să te holbezi la ea și să ratezi fiecare punct la joc.
— Treci peste detalii, sunt timid.
— Da, sigur, vorbim despre același Christian care urla mai zilele trecute prin mall că își caută jumătatea? Același Christian care împărțea bilețele cu numărul lui de telefon tipelor drăguțe? Sau același Christian care se comportă ca un bădăran cu soră-mea?
— Auzi? Lasă că fac rost de el și singur. Mă încrunt și-mi iau telefonul de pe masă, căutând numărul Carlei în contacte.
***
April este o carte care are la bază o idee clasică, dar asta a fost și provocarea, am vrut să pornesc de la o idee simplă pe care să o cosmetizez atât de bine încât clișeul din idee nici să nu se mai observe, dar desigur, asta veți hotărî voi pe parcursul capitolelor.
YOU ARE READING
April | Zaylena fanfic
FanfictionOchii căprui, buzele cărnoase, zâmbetul fermecător și comportamentul său copilăresc. E ca și cum aș fi dependent de ea, sau poate chiar sunt! - Ăsta se numește viol, Freida! Am auzit-o țipându-mi numele de familie, fapt ce mă aducea la realitate, m...