Traieşte, iubește şi gata!

Prima întâlnire

După ziua de ieri pot spune că viața mea prinde contur . Sunt fericită. Acum pot spune cu adevărat că o să mă bucur de viață , am reușit să trec peste tot ceea ce mă supăra, iar azi sunt o nouă eu, o nouă Eva !
Mă trezesc foarte devreme , nu mai pot să dorm , încep să-mi fac filme și scenarii despre cum va decurge întâlnirea mea cu Theo , nu vreau să mă fac de râs , am emoții mari . De obicei nu mă pierd când sunt în preajma persoanelor , nu sunt timidă , dar atunci când l-am văzut pe el , nu știam cum să mă comport , îmi era frică de faptul că va râde de mine...e ciudat , nu am mai simțit așa ceva niciodată.
E vineri , ultima zi în care mă voi întâlni cu profii Ionescu . Mă bucur mult că am scăpat de orele cu ei . I-am urât din prima clipă în care i-am văzut , iar azi e ultima zi de chin. Pe lângă faptul că am scăpat de ei , le sunt recunoscătoare pentru matematica puțină pe care o știu.
Mă gândesc dacă la școală voi avea parte de același tratament din partea profesorilor...dar gândurile mele sunt întrerupte de Mara.
- Bună dimineața , Eva !
- Bună dimineața!
- Te aștept la micul-dejun ...
- Bine , o să cobor imediat .
Fac un duș, îmbrac niște haine lejere, îmi prind părul în coc și ies pe ușă. În drum spre bucătărie , am observat că ușa de la camera Marei era deschisă , am intrat crezând că e acolo , dar nu era . Observ pe birou o scrisoare , era adresată fratelui ei . Nu l-am cunoscut niciodată pe fratele Marei , ea mi-a spus că atunci când părinții lor au divorțat , ea a rămas cu mama lor , iar fratele ei cu tatăl lor, a fost cea mai grea perioadă din viața Marei . Mi-a povestit foarte multe lucruri despre copilăria ei și se emoționa atunci când vorbea despre Rareș, fratele ei .Dar anul trecut , am reușit cu ajutorul tatei să-l găsim pe Rareș, iar astfel cei doi s-au revăzut după 27 ani . Se priveau și nu știau cum să-și stăpânească emoțiile ( a fost un moment memorabil).

Dragă Rareș,
Am citit scrisoarea pe care mi-ai trimis-o , dar nu pot să accept ceea ce-mi propui. O iubesc prea mult pe Eva și acum nu pot pleca de lângă ea . Are nevoie de mine și eu de ea . Mă bucur foarte mult că ne-am revăzut , dar nu pot să las viața mea de aici pentru a fi mai aproape tine. Nu pot să las totul în urmă și să plec, îmi pare rău !
Sper că mă vei înțelege și într-o bună zi să ne revedem. ( Dacă o să mă răzgândesc vreodată am să-ți scriu ) .
Cu drag , sora ta , Mara .
Lacrimile îmi curg pe obraji ,pentru mine, Mara a renunțat să fie aproape de fratele ei . Mă iubește mult , iar acum mi-am dat seama că cea mai importantă persoană din viața mea e ea . Nici nu vreau să-mi imaginez dacă ar fi acceptat să plece , ce s-ar fi întâmplat cu viața mea . Îmi șterg lacrimile , și merg să iau micul-dejun . Mara era deja la masă .
- Eva !? S-a întâmplat ceva ?
- Nu , nu s-a întâmplat nimic. Scriam ceva și am pierdut noțiunea timpului.
- Nu uita că în 20 de minute începi cursurile.
- Bine, am înțeles.
Termin de mâncat și mă îndrept spre "sala de clasă" . Azi o să termin asta , de luni voi merge la școală. Profa Ionescu era deja acolo , își strângea lucrurile .
- Vă ajut, doamna profesoară!
- Ți-am cerut cumva ajutorul ?
- Nu, dar...
- Dar ce ?
- Voiam să vă ajut să strângeți !
- Nu mulțumesc , o să-ți dau să faci anumite exerciții până termin de strâns lucrurile.
Vine spre mine și deschide o carte imensă și primesc niște exerciții pe care nici nu știu de unde să le încep . Ora trece foarte greu , profa Ionescu îmi aruncă priviri pline de ură, dar nu o bag în seamă, nu o să ne mai vedem de mâine.
După ora de matematică , a urmat ora de economie . Foarte plictisitor , era de parcă nu se mai termina . Prima veste bună pe ziua de azi a fost că , Mihai, proful meu de biologie , e plecat din țară două săptămâni . Două săptămâni în care nu voi mai face biologie , lucru care mă bucură mult , dar bucuria mea nu durează foarte mult , la un moment dat primesc un email de la Mihai , cu temele pe care trebuie să le fac.
Orele cu Mara au decurs foarte bine, am vorbit despre LIBERTATE și ce înseamnă să fi liber, despre viață și ce înseamnă să trăiești .Studiem din nou Shakespeare.
Odată cu trecerea orelor deveneam din ce în ce mai neliniștită, nu știam cum va decurge întâlnirea mea cu Theo, nu voiam s-o dau în bară. După ce am luat prânzul, am mers la mine în cameră și am început pregătirile. Sunt cea mai indecisă persoană din lume, când vine vorba de haine, nu știu ce să aleg , îmi înșir la un moment dat toate hainele prin cameră . Era un dezastru .
- Eva ,ce se întâmplă aici ?
- Îmi caut niște haine potrivite .
- Pentru ce ?
Nu știu ce să-i spun Marei , nu-mi place s-o mint.
- Doar așa .
- Eva, te cunosc ,spune Mara zâmbind.
- Bine, am o întâlnire .
- O ce ?
- O întâlnire ,spune eu cu o voce joasă.
- Asta e minunat !
- SERIOS?
- DA! Cu cine ?
- Păi ieri când am plecat de acasă ,am mers în parcul în care adesea mergem împreună. M-am așezat pe o bancă și plângeam. La un moment dat un băiat s-a apropiat de mine și m-a întreb dacă sunt bine și așa am ajuns să-l cunosc.
- Şi cam câte lucruri ști despre el ?
- Nu prea multe, îl cheamă Theo . Era îmbrăcat destul de sportiv , deci cred că practică vreun sport sau ceva...
- Atât ?
- Da !? Probabil o să ne cunoaștem mai bine azi.
- Ai mare noroc că ești cu mine , prinții tăi nici nu cred că ar fi vrut să audă.
- Sunt convinsă ! Îți mulțumesc mult !
- Nu trebuie să-mi mulțumești !
O îmbrățișez pe Mara.
- Acum trebuie să-ți găsim ceva de îmbrăcat.
- De acord !
Probez tot felul de ținute , niciuna nu-mi place destul de mult . Mara nu mai știa cum să mai aleagă hainele. Până când mi-am dat seama că trebuie să fiu eu , nu trebuie să port ceva ieșit din comun . Așa că am luat un tricou , o pereche de blugi și nişte teniși , simplu.
- Te rog să ai grijă! îmi spune Mara
- O să am , stai liniștită !
Ies din casă și mă îndrept spre parc . Vreau să ajung cât mai repede, nu mai am răbdare. Când am ajuns , Theo era deja pe bancă , ținea în mână un trandafir roșu. Mă apropii de el , aveam emoții mari.
- Bună! spun eu foarte încet.
- Bună ! Îmi pare bine să te văd !
- Și mie.
- Ui-te , e pentru tine. La mulți ani !
Îmi dă trandafirul și mă pupă pe obraz. Roșesc toată ,nu mai știam ce să spun.
- Ieri , ți-am promis că o să mergem la un suc , nu ?
- Așa era vorba !
- Atunci hai să mergem !
Era ciudat să stau în preajma lui, nu știam ce să spun . Mă simt ciudat , oare ăștia să fie acei fluturași din stomac.
Ajungem într-un local foarte drăguț, ne așezăm la masă , iar chelnerul ne ia comanda.
- Mă bucur că azi zâmbești . Ți-am zis că ești mai frumoasă.
- Am avut o zi bună.
- A, da ? Mă bucur pentru tine.
- Apropo, îți mulțumesc pentru că ieri ai fost lângă mine și m-ai învățat că nu e bine să fugi de probleme.
- Că veni vorba, ai rezolvat problema cu părinții tăi ?
- Să zicem .
- Și ? întreabă curios.
- Am vorbit cu tata și a înțeles că locul meu nu e acolo, așa că de luni o să merg la școală.
- Serios ? Foarte tare ! Mă bucur mult pentru tine !
- Nu ai idee cât de fericită sunt eu.
- Și eu, de luni o să fim colegi !
- Abia aștept!

- Școala noastră e super, o să te integrezi rapid.
- Sper !
Chelnerul ne aduce sucurile. (- mulțumim, spunem amândoi în același timp)
- Deci , Eva , mai povestește-mi despre tine.
- Nu sunt prea multe de zis. Am 17 ani. Încă de mică îmi place să citesc, cânt la chitară.
- Cânți la chitară ? mă întreabă Theo, foarte surprins.
- Da.
- Abia aștept să te aud cântând .
- Bine. Acum e rândul tău !
- OK! Am 19 ani, sunt în ultimul an de liceu, sunt căpitanul echipei de fotbal și cânt ocazional la tobe.
- Wow ! Viața ta e mult mai interesantă decât a mea.
- O să vezi că viața ta va deveni din ce în ce mai interesantă, în fiecare zi de școală o să se întâmple ceva .
Timpul trece foarte repede , nici nu ne-am dat seama că afară s-a înnoptat , nu voiam să plec, totul era minunat. Am vorbit despre tot felul de lucruri , ba chiar mi-a promis că o să mă învețe să joc fotbal.
- Cred că ar trebui să plec. zic eu cu o dezamăgire în glas.
- Stai să plătesc și te conduc.
Ieșim din local și ne îndreptăm spre casa mea. Râdeam împreună, povesteam despre lucruri amuzante pe care le-am făcut în copilărie. A fost foarte frumos.
- Eva, mi-a plăcut mult să stau cu tine !
- Și mie. A fost drăguț. Ui-te asta e casa mea , îți mulțumesc că m-ai condus.
Îl îmbrățișez , iar apoi mă îndrept spre ușă.
- Stai !
- Ce s-a întâmplat?
- Dă-mi numărul tău ?
- Numărul meu ?
- Da!
- Poate altă dată .
- Când , altă dată?
- O să vedem ! Pa! Noapte bună!
- Noapte bună.
Theo se îndepărtează, iar eu intru în casă. În sufragerie mă aștepta Mara.
- Cum a fost ?
- Foarte frumos , e un băiat chiar de treabă.
- Mă bucur... nu o să mai intrăm în detalii, dar mâine să fi sigură că îmi spui tot.
- Bine. spun eu râzând .
- Noapte bună!
- Noapte bună !
Intru în camera mea, îmi iau jurnalul și încep să scriu...
Dragă jurnalule,
Azi a fost o zi memorabilă. Am scăpat de profii Ionescu, după atâta timp am reușit . Am citit o scrisoare de-a Marei, lucru care mi-a arătat cât de mult mă iubește. șiiiii
AM AVUT O PRIMĂ ÎNTÂLNIRE, cu Theo. A fost minunat ,m-am simțit foarte bine alături de el . Theo e una din puținele persoane care mă înțelege. Am râs împreună și am vorbit despre tot felul de lucruri. Mă simt ciudat în preajma lui ,sunt sentimente pe care nu le pot explica , îmi place mult să petrec timpul cu el , iar de luni vom merge împreună la școală. Însă mi-e frică să fim mai mult decât prieteni , momentan, nu vreau să fiu rănită, vreau ca lucrurile să vină de la sine.
ACUM ÎNCEP SĂ TRĂIESC!