Music for inspiration

The best day of my life

Jesse McCartney - Best day of my life , aleasa de sweetDiane . astept critici:)

@};-

- Trezeşte-te! Trezeşte-te!

Am strigat în timp în timp ce săream de nebună pe patul lui Grace. Înainte să mă consideraţi complet nebună şi să mă duce-ţi la balamuc, lăsaţi-mă să vă explic. E mai uşor să trezeşti o armată întreagă în zorii zilei decât pe Grace la prânz. Fata asta ar dormi şi dacă nu îi este somn.

- Du-te şi aruncă-te-n fântână...

A mormăit după care şi-a pus pernuţa pe faţă. Tipic... Mi-am dat ochii peste cap, dar nu m-am lăsat. Aveam de gând să ajung totuşi la mall, iar ea să se trezească.

- Dacă nu te trezeşti, Trevor v-a afla că îţi place de el din clasa a 7-a, am rânjit un pic.

- Te urăsc... a mormăit prin pernă.

- Şi eu te iubesc, am spus pentru a o enerva. Îmbracă-te, azi ‚‚visităm'' mall-ul.

M-am dat jos de pe pat şi am plecat spre camera de oaspeţi. Ştiam că se va îmbrăca, nu v-a risca să îi divulg secretul. Asta e problema cu Grace, e prea uşor de citit, parcă e o carte deschisă pentru toată lumea, mai puţin Trevor. Adică, serios, sunt prieteni de aproape 1000 de ani şi încă nu şi-a dat seama. Şi credeam că eu sunt grea de cap...

Am căutat în dulap nişte haine. Eram încă în pijamale. De obicei, pe timpul verii stau la unchii mei. N-am fost niciodată pro gay, dar dacă ei sunt fericiţi... De fapt, doar unul e unchiul meu de sânge, celălalt e prin asociaţie, dar amândoi fac parte din familie, gay sau nu. Au adoptat-o pe Grace acum vreo 10 ani. Mă aşteptam să aleagă un băiat, dar cine îi mai înţelege?

Părinţii mei au spus că s-ar putea să ne mutăm aici. Nu ştiu exact motivele, dar nici nu mă prea interesează. E vacanţă, vreau şi eu o pauză de la hrănitul animalelor şi tot restul.

Mi-am luat blugii preferaţi, cam greu de purtat la fermă, un maieu alb, cizmele de vară roz deschis şi o pălărie de cowboy tot roz. Mi-am lăsat părul şaten desfăcut, puţin creion dermatograf pe lângă ochii mei căprui, făcându-i să pară mai închişi. Un strop de luciu şi eram gata de plecare.

M-am dus în cameră la Grace. Se chinuia să îşi lege şireturile de la tenişi. Nu credeam că există o pereche atât de colorată. Aveau mai multe culori decât curcubeul, iar ea arăta ca un papagal, dar m-am obişnuit deja cu asta. Papagal pâna la ultimul fir de păr...

- Unde ziceai că mergem? m-a întrebat cu un căscat.

- La mall... am oftat uşor.

- Bine atunci, să mergem.

Începea să se trezească de-a binelea. Era şi cazul... Deşi era doar 10 dimineaţa, Grace n-a observat ora decât în maşină, dar era prea târziu. Multă lume se plimba în toate direcţiile, fără un anumit scop. Era atât de aglomerat, încât ‚‚ m-am pierdut''. De fapt, nu m-am pierdut, ştiam unde sunt şi cum să ies şi chesii de genu', dar am pierdut-o pe Gracie, sau mai bine zis, ea m-a pierdut pe mine ‚‚ accidental''. Da, nu prea o cred la faza asta...

Oricum, nu aveam de gând să mă chinui să o găsesc. Şi de ce aş face-o? Eram într-un mall plin de băieţi drăguţi. Puteam găsi uşor pe cineva care să mă ducă înapoi.

M-am plimbat prin câteva magazine fără a căuta ceva anume, după care mi-am amintit că am uitat să mănânc micul-dejun. Am oftat uşor, după care m-am îndreptat spre fast food.

- Hamburger şi cartofi prăjiţi, vă rog, am spus cu un zâmbet, deşi casieriţa era cam acră...

M-am aşezat la masă şi mă jucam cu cartofii. Aş fi vrut să o găsesc totuşi pe Grace, dar ştiam că e fericită că a scăpat de mine, aşa că nu m-am chinuit să o sun. Mi-am terminat masa şi m-am ridicat să plec.