"-Baek, ai nevoie de asta!" spuse Sehun suparat.
"-Dar nu vreau.." se planse Baekhyun.
"-Scumpule, doar uita-te cum ai ajuns..."
Baek ofta. Stia ca Sehun, fratele lui mai mare, are dreptate, dar cu toate astea, nu dorea sa se duca la psiholog, desi auzise de la fratele lui ca este unul foarte bun si prietenos.
"-O sa ma mai gandesc la asta.." spuse Baek punandu-si capul pe pieptul fratelui sau mai mare.
Depresia il omora. Era deja distrus psihic. Devenea din ce in ce mai trist, se taia, si era agresat peste tot pe unde se ducea. Corpul sau firav era plin de vanatai din cauza batailor avute. Era foarte slab din cauza ca nu mai manca, iar prieteni, pai, nu avea.
Sehun si-a dus bratele dupa baiat, tragandu-l intr-o imbratisare mare si calduroasa. Stia cat de greu era pentru fratele sau si de aceea ii trebuia un psiholog. Nu putea sa se descurce singur, chiar daca Sehun era mereu langa el pentru a-l sustine.
Parintii lor nu faceau nimic altceva decat sa se certe si sa se bata. Baek era de cele mai multe ori de vina. Pentru ei era decat un esec. Mama lui il ura din cauza faptului ca era gay. Ii facea de rusine mereu. Tatal sau se imbata mereu, iar de cele mai multe ori il viola. Baek era distrus din toate punctele de vedere.
Sehun incerca de mult timp sa isi opreasca tatal, dar mereu se alegea cu cateva palme peste fata. Sehun a incercat sa isi impace mama cu faptul ca Baek e diferit, dar daduse gres. Mereu ii spunea "Sehun, tu nu fi ca el. El e o dezamagire si o rusine. Tu fa-ne mandri, asa cum ai facut-o mereu"
Pentru Baek, Sehun era fiul perfect. Poate ca trebuia sa il urasca pentru ca pe ei l-au preferat mereu, dar nu o facea. Nu i-a purtat pica niciodata, chiar daca a avut momentele sale de gelozie.
"-Sehun..."
"-Da, Baek?" ii spuse Sehun mangaindu-i capul.
"-Cred ca voi merge..."
asa, baek
asculta ti fratele
