"-Este timpul, Baek" spuse Sehun facandu-i ghiozdanelul fratelui sau. "Ti-am pus apa, servetelele si medicamentele. Sa ii spui domnului psiholog ca trebuie sa le iei, da?"
Baek doar a dadut afirmativ din cap, apoi si-a luat ghiozdanelul si l-a pus in spate. A iesit din apartament impreuna cu Sehun, ignorandu-si complet parintii. Ei nu stiau. Oricum nu i-ar fi interesat.
Cei doi s-au urcat in masina lui Sehun, Baek asezandu-se in fata, pe scaunul din dreapta. Si-a sprijinit mana de usa, apoi si-a pus mana in palma privind lung pe fereastra. Nu stia exact ce o sa se intample, dar avea un sentiment de teama.
Ii era frica de oricine: baieti, fete, absolut oricine. Evita contactul cu lumea. Era mai in siguranta asa. La liceu statea singur, iar cand dadea de alti colegi, era calcat in picioare.
"-Baek, am ajuns" spuse Sehun oprind masina. Cei doi au coborat apoi au intrat in bloc. "Haide, scumpule, bate la usa"
Baek a inspirat adanc, apoi a batut usor in usa. "Vin imediat" s-a auzit de pe cealalta parte. Baek l-a luat in brate pe Sehun imediat. Tremura din toate incheieturile. Ii era frica, mai ales de straini. Era precum o pisicuta.
"-Buna ziua" spuse prietenos un barbat inalt, cu par roz putin ciufulit. Era imbracat intr-o camasa alba, draguta, si o pereche de blugi negri.
"-Buna ziua, domnule Park" spuse Sehun zambind. "Baek, saluta-l pe domnul Park" apoi ii mangaie parul roscat.
Baek isi indreptase privirea catre el. Chiar nu parea amenintator deloc. Avea parul precum o vata de zahar pufoasa, roz. Chiar era dragut.
"-B-Buna ziua.." mormaie Baek ascunzandu-si capul in hanoracul fratelui sau.
"-Tu trebuie sa fii Baekhyun" zambi domnul cu par roz. Baek dadu afirmativ din cap. "Poti intra, micutule"
"-S-Sehun.." se balbai Baek.
"-Trebuie sa plec, puiule. Am treaba astazi si muncesc pana tarziu. Dar iti promit ca vin sa te iau cand termini,da?" apoi ii saruta scurt fruntea. "Domnule Park, ma puteti suna cand terminati?"
"-Sigur, Sehun" zambi si ii facu loc baiatului cu par roscat.
imi e lene sa scriu
