Xiumin e colegul lui Chanyeol, dar si cel mai bun prieten. Mereu s-a putut baza pe acesta.
Cei doi s-au intalnit la o cafenea din centrul orasului pentru a discuta. Xiumin era deja acolo. Ma astepta.
"-Chanyeol!" spuse Xiumin afisand un zambet larg pe fata. S-a asezat pe scaun in fata lui, apoi au comandat doua cafele. "Despre ce doreai sa discutam?"
"-Un pacient de al meu" spuse Chan sorbind zgomotos din ceasca de cafea fierbinte.
"-Hm? Despre ce e vorba?" spuse el privindu-l atent pe barbatul cu par roz.
"-A fost prima sedinta si nu a decurs atat de bine. Pare foarte speriat de mine"
"-Chanyeol" rase Xiumin. "Nu are cum sa fie speriat de tine!"
"-Dar, Xiumin, tu nu l-ai vazut!" spuse Chanyeol suparat.
"-Chanyeol, ai par roz" rase Xiumin.
"-Ce are parul meu?" se incrunta el.
"-Nimic, doar ca, nimeni nu s-ar putea speria de o persoana care are par roz. Nu ai fata de om rau, Chan" spuse Xiumin zambind dulce.
"-Stiu si eu..El parea foarte speriat. Era agitat de dinainte sa intre in casa. E diferit de ceilalti pacienti, Xiumin"
"-Diferit?"
"-Niciun pacient nu a mai reactionat cum o facea el.."
"-Sa nu imi zici ca o sa te dai batut, Chan!" se incrunta Xiumin.
"-Nici gand! O sa il ajut! In plus, chiar e un copil adorabil. Zici ca e o pisicuta" chicoti Chanyeol. Ochii lui s-au luminat. Nu a mai vazut un asa copil adorabil.
"-Chan, nu uita ca ai 26 de ani!" spuse Xiumin ridicandu-se de pe scaun. "Mi-a facut placere sa vorbim, dar trebuie sa ma duc la lucru"
"-Pe mai tarziu, Xiumin"
Xiumin avea dreptate. Nimeni nu s-ar speria de un om cu parul roz si chiar nu avea fata de om rau. Trebuia sa afle mai multe despre Baekhyun, dar dorea sa afle de la el asta. Trebuia sa se apropie mai mult de Baek, sa petreaca timp cu el, sa capete incredere.
de ce e atat de cald afara
