Mă iubești cu adevărat ?

~1~

Acum 2 ani.

-Mamă nu-mi poți face asta, te rog nu pleca de lângă mine ! Spun printre lacrimi ce curg șiroaie ca roua ce se scurge pe iarbă.
- Iartă-mă draga mea, dar nu mai pot sta, Dumnezeu mă cheamă la El !spune mama de-abia respirând.
- Mamă nu nu te las, Dumnezeu are destui îngeri acolo !! Strig și suspin.
- Draga mea, toți trebuie să plecăm într-o zi! Spune mama.
- Mamă nu e momentul că tu să pleci !
- Iartă-mă... draga mea !spune și își dă duhul.
- Mamă, mama, nu nu te rog mami nu e timpul de glume !spun și o încep să o clatin, dar în zadar.
- M-mama, voi avea grijă să devii o sfântă acolo, promit ! Spun și încep să plâng îngrozitor de tare.
O asistentă vine și mă rădică și mă scoate din sală.
Atunci a fost ultima dată când am văzut-o pe mama.
Mă pun în genunchi și încep să strig:
- De acum n-o să mai cred în Dumnezeu, mi-a luat-o pe mama nu pot să-l iert !!