Legături încâlcite | Iuliana Beregoi |

Prolog

Mă scol de dimineață și nu sunt ca în fiecare dimineață , cu zâmbetul pe buze , azi sunt tristă pentru că casa în care am locuit 15 ani , v-a fi uitată pur și simplu pentru că părinții mei au avut " minunata " idee de a ne muta , ceea ce eu nu vreau , adică de ce aș lăsa toate amintirile și prietenii în urmă .

Mă duc spre baie pentru a-mi face igiena și după să mă pregătesc de plecare .

—Iuliana , grăbește-te să nu întârziem la avion , mă anunță mama .

—Bine , mamă. 

Îmi i-au hainele pregătite de ieri și mă îmbrac , abia că-mi vine să plâng că ne mutăm dar mă țin tare .

Îmi scot bagajul la parter și îl las tatălui meu ca să-l ducă spre taxi .

—Până aici a fost , o să-mi fie dor de tine , dulce casă. 

—Iuliana , mă strigă o voce cunoscută .

—Mira , nu vreau să ne despărțim , spun luând-o într-o îmbrățișare .

—Nici eu , Iuliana , nu vreau , o să-mi fie dor de tine .

—Și mie mai mult , dar o să ne vedem , o să continuăm să vorbim .

—Da , prietenia noastră nu se termină niciodată ea e veșnică !

—Da , ea va trăi mereu , spun pintre suspine . Ne despărțim din îmbrățișare și îi fac cu mâna pentru ultima oară și îmi sterg lacrimile urcând în taxi .

O nouă viață vezi că vin

—Iuliana , trezește-te , am ajuns .

Mă scol de pe scaunul pe care am stat vreo câteva ore și înaintez spre ieșirea din avion . Și imediat am văzut pe panou Los Angeles .

Așteptam să luăm bagajul și să plecăm spre apartamentul care l-au cumpărat părinții .

—O să-ți placă aici , îmi spune tatăl meu .

—Da , sunt convinsă , răspund sec .

—Haide , Iuliana , o să-ți placă aici .

—Ba nu , știu cât de greu e să te integrez într-un oraș nou și nu voi putea .

—Iuliana , tu ești cea mai îndrăzneață fată , eu știu că tu vei putea și ghici ce !

—Ce ?

—O să ai mai multe șanse să te dezvolți în muzică , în ceea ce-ți place .

—Să mergem la noua casă , tata nu mai spune nimic doar dă afirmativ din cap .

Los Angeles-ul e foarte frumos și sper să mă pot integra , nu am mai trecut prin etapa mutării dar uite că a venit și ziua asta , chiar dacă nu m-am așteptat .

Mama își scoate banii să achite taximetrist-ul și eu cu tata luăm bagajele din portbagaj-ul mașinii .

—Uite și aici e apartamntul nostru , e la al 5-lea etaj , mă anunță mama .

—Bine .

—Mergem să lăsăm bagajele și plecăm să mâncăm în oraș pentru că cred că suntem toți flămânzi , spuns tatăl meu .

Am luat liftul până la etajul 5 . Bloc-ul era foarte frumos , de o culoare roz pal .

Am intrat în apartament , și el era l-a fel de frumos , pereții fiind de un mov foarte deschis și mobila albă cu mov nu prea deschis . Asta era doar în sufragerie .

—Iuliana , îți arătăm apartamentul acum , s-au după ce plecăm să mâncăm ?

—Mai bine după ce venim , mie foame .

—Bine , să mergem .

Am coborât înapoi jos și am mers pe jos pentru că tata spunea că e aproape un restaurant .

După ce am mâncat am înaintat înapoi spre apartament și am văzut toate camerele , toate erau în culoarea mov deschis și mobila la fel ca și în sufragerie , albă cu mov .

—Mamă , și l-a școală când mă înscrii ?

—Mergem mâine , la ora 09 așa că te rog , nu te culca târziu ca să poți să te trezești .

—Bine , eu o să plec în camera mea să-mi așez lucrurile .

Ajunsă în camera mea , îi trimit mesaj Mire-i că am ajuns și las telefonul pe pat începând să-mi așez lucrurile .

******************************
Această carte este un fan-fiction pentru Iuliana Beregoi (care o ador extrem de mult ) . În cartea aceasta Iuliana v-a avea 15 ani (știu că are 14 ) . Cartea aceasta o scriem 2 fete , eu ( Bianca ) și Amalia o prietenă , dorim ca această carte să o citească Iuliana . Scuzați-mi greșelile și lăsați un vot și o părere dacă v-a plăcut .

Acest capitol a fost scris de : Bianca 😻 !