Dulcele meu amar...

Capitolul 7

Scârțâitul unor roti pe asfalt și un țipăt vag,un țipat al morții.Fum,flăcări și sânge.Unghiile imi intra intr-o suprafața moale in timp ce incerc sa respir.Stomacul mi se face ghem și imi vine sa gem de durere.O respirație fierbinte se lipește de ceafa mea udă și scrâșnesc din dinți când simt ca se înfige ca un spin in mine.Mă agat cu disperare de lumină,flăcările arzându-mi pleoapele și buzele uscate.Sunete răgușite și respirații intreierate se lovesc de pasajul sfâșietor din spatele minții mele
Sub ciobiurile de sticlă,pătată de negură,arde chipul unei păpuși.Se topește in marea de flăcări parcă închizându-și ochii.Un alt țipăt și apoi liniște.
Mă ridic violent în șezut,lacrimile curgând pe cămașa transpirată.Așternuturile la fel de ude și boțite se scaldă în razele dimineții.A fost doar un coșmar.Coșmar ce imi amintește de moartea lor.Nu se poate.După atâția ani nu e posibil un coșmar care sa aibă legătura cu sfârșitul lor.Imi afund mâinile in cârlionții răvășiți,un alt val de lacrimi blocându-mi privirea.Trupul imi e patruns de spasme puternice in timp ce in camera se aud doar suspinele mele.M-am simțit ca și cum as fi fost acolo.M-am simțit ca și cum i-as fi privit dându-și ultima suflare.Iar acel țipăt....Ayla....
-Ce se întâmpla...șoptesc printre lacrimi,inima mea risipindu-se printre valurile de durere.
Ce se întâmpla?
*****
-Iubim aceasta țară,acest oraș,aceasta casă.Pentru noi Italia înseamnă familie.Domnul Avilla,ne-a dăruit șansa de a scăpa de...problemele noastre.Beatrice oftează ușor și in ochii ei blânzi de culoarea mierii pot observa urme ale tristetii.Vorbeste cu atâta admiratie despre Italia și despre nonno.
La masa sunt însoțită doar de Margret și Beatrice,Ami dormind iar băieții fiind pe cine știe unde.Nici de Santos sau Kyle nu am auzit nimic dar presupun ca se ocupa de "afaceri".Cu Hase nu am mai intrat in contact încă de la accidentul din curte iar pe durata plimbării cu Amalia a fost tăcut și discret.Probabil m-as concentra mai mult pe asemenea gânduri dacă nu ar fi coșmarul ce încă imi tulbura liniștea.Am părăsit camera de dimineața,lăsând patul pătat de lacrimi și sudoare.
       Marg și Beatrice par sa se înțeleagă bine,vârstele lor fiind relativ apropiate.Aparent,împărtășesc aceleasi pasiuni și principii in ale gătitului sau grădinăritului.Discret,fără sa le distrag mă ridic de la masă și pornesc agale prin casă.Nu găsesc liniștea și pacea dorita pentru că niște glasuri puternice și bubuituri dintr-o boxa mă atrag spre scările care duc la subsol.Le parcurg curioasa și intru direct intr o camera slab luminata dar destul de largă.Un ring mare de box se afla în mijloc iar pe lângă el,e plin de haltere sau benzi de alergat.Deci aici se antrenează băieții...
      Suspin terifiată când pe salatele largi se incăiereaza intr-o lupta corp la corp,Marco și Hassen.Buzele mi se întredeschid ușor și grăbesc pasul spre ring.Ethan și gemenii privesc uimiti și totodata încântați pe când Filip și Fabian pornesc pariuri.Alessio aleargă pe banda și oftează o data la câteva secunde când sunetul unui maxilar pocnit face ecou in încăpere.
Marco se aruncă cu pumnii ridicați pe Hase,in timp ce îi servește un cot în abdomen.Îl aud slab pe brunet cum geme ușor in timp ce blondul zâmbește mândru.Cateva secunde se mai bucura Marco de reușită căci Hase îl trântește în partea opusa a ringului și îl lovește cu putere în maxilar.Broboane de sudoare se scurg pe pielea lor,hainele negre,transpirate lipsindu-se de trupurile lor.Hase are o vânătaia în colțul ochiului iar din buze îi curge un firicel de sânge.Si totuși așa plin de sudoare și vânătăi,reușește sa rămână la fel de atractiv și sexy.Bretonul ciufulit de culoarea cărbunelui îi cade peste ochii absolut sălbatici iar din profil pot să îi văd perfect maxilarul încordat și dinții încleștati.O vena i se umfla pe gâtul sculptat iar intr-o secunda își arunca tricoul peste cap.Inghit in sec și ma ia și pe mine cu călduri.Are un abdomen bronzat și cum era de așteptat,lucrat și tonifiat.Pantalonii largi îi aluneca periculos pe șolduri,liniile V-ului ieșind în evidență,făcând totul mai greu pentru mine.Arata atât de bine iar asta nu e corect.Cum poate o ființa sa fie inzestrata cu atâta frumusețe.Mai ca nu salivez,așa ca ma trezesc la realitate si imi dau seama ca ei încă se bat.Marco sare și îl ataca dar Hase se ferește,blondul lovindu-se de corzile ringului.Se apropie din nou dar Hase îi anticipează mișcarea și îi prinde pumnul,răsucindu-l în spate.Brunetul îl loveste de doua ori în abdomen pe Marco,aruncandu-l pe spate.Sincer,Marco pare mai terminat decât Hase,având mai multe vânătăi pe fața.Nu vreau sa imi imaginez ce are pe abdomen...
Parca simțindu-mi in sfârșit prezenta,Marco își întoarce privirea spre mine și face o mișcare din degete,semn că se oprește.Toata atenția băieților este îndreptată spre chipul meu și probabil mi se citește spaima din privire.
-Hey,Rhia...spune Chase lent,uitându-se cu colțul ochilor la restul bărbaților din încăpere.
-Um...clipesc de câteva ori și incerc sa îmi recapăt suflul.Bună.
-Nu e nici de doua zile în casa asta și deja ați speriat-o,Filip surâde și imi întinde mâna ca sa pășesc pe scările de lângă ring.Nici măcar nu le-am observat.Accept gestul rafinat și îi arunc un zâmbet dar probabil mi-a ieșit unul cam crispat.Are niște ochi căprui și calzi la fel ca Fabian,zâmbetul sau fiind unul plăcut.
-Eu v-am zis ca o sa dorească sa plece când vă va întâlni,Alessio se întinde după niște greutăți și ne arunca privirea de "știam eu".
-Ce?Nu...sunt bine...doar ca,nu mă așteptam la asta,indic spre saltele și nu îndrăznesc sa ridic ochii spre un anumit brunet ce ia aerul din camera.Atat le trebuie și băieților mei sa între în asemenea lupte.Nu vreau sa-l văd pe unul din gemeni cu arcada spartă sau pe Ethan cu vânătăi pe abdomen.Oare Kyle s-a luat vreodată la bătaie?Nici nu vreau sa ma gândesc.
Tot trupul meu devine încordat iar respirația mi se taie subit când Hase își arunca tricoul pe un umăr și pornește lent spre scări,unde stau și eu înțepenită.Mă privește direct în ochi,cu o privire nonșalantă și totodata sălbatică.Pășeste ușor dar ferm cu o gratie inegalabilă,pieptul sau ridicându-se ușor când inspiră.Cand ajunge in dreptul meu mă privește și mai cercetător.Am impresia ca îmi citește vârtejul de gânduri și emotii,tâmplele mele bubuind ușor.Inghit în sec când își trece limba peste buza superioară,ușor spartă.Totusi,buzele sale arată ca doua petale de trandafiri,atât de catifelate si moi.Pot sa jur ca au un gust atât de dulce,gust care te îndeamnă la păcat.Trebuie sa încetez sa ma mai holbez la buzele lui sau la el dar nu pot când sta atât de aproape iar respirația lui fierbinte se lovește de fața mea.E prea frumos.E prea greșit.
Mă dau un pas in spate și parca simt pentru prima data cum e sa respiri.O sclipire în jadul din privirea sa și ma face să amețesc.Iși ridica colțul gurii intr-un rânjet satisfăcut iar asta ma face sa cred ca și-a dat seama de efectul sau asupra mea.Încă din acea seara,în club,am știut ca nu e ceva bine.La naiba.Am un iubit acasă,in New York care ma iubește la fel de mult pe cat îl iubesc și eu.Nu ma pot lăsa influențată de Hase.
-Domnișoara Avilla e mai surprinzătoare decât pare...folosește un ton scăzut și răgușit,in timp ce imi mai arunca un rânjet.Nu ma mai pot concentra încă de când i-am auzit cuvintele.Asta ce vrea sa însemne?Are legătura cu noaptea din club sau cu incidentul de ieri,cu pantoful?La fel de lent și de chinuitor trece relaxat pe lângă mine și urca spre ieșirea din subsol.Baietii nu par mai lamuriti decât mine,ridicându-și câte o sprânceană sau șoptind câte un"Ce mai are și ăsta?
        Încep sa ma pierd cu firea iar asta nu e bine.Trebuie sa îmi revin iar asta cât mai curând...