Deloxes

Prolog

deloxes- sentimentul inimii frânte

Își întoarse privirea nesigură spre întreaga încăpere; unghiile ei, deja roase parcă o implorau să și le așeze din nou în dreptul buzelor. Dar nu își permitea asta în fața altora. În fața altora era sigură pe ea, singurul gest care îi putea trăda vreodată emoțiile fiind mușcatul buzei inferioare, crăpată deja de atâtea semne. Era prima dată când în cadrul unei întruniri de Regiment se simțea vulnerabilă, nesigură pe ce va spune.

   Căci ce va spune? Ar fi fost oare de ajuns să se arunce pe podeaua rece și umedă și să își reverse toate sentimentele grotești pe care fusese nevoită aproape întreaga ei viață să și le reprime ca să își convingă suratele că nu mai era vrednică să rămână printre ele? Căci dăduse greș. Ăsta era adevărul... O dusese la capăt si dăduse greș.

   Rochia ei scurtă și sângerie își înfoia voalul subțire temător când un răsuflat mai puternic străbătea camera până la nivelul gleznelor ei, așezate stângaci aproape de picioarele stabile, din lemn dur ale scaunului său. În sfârșit era liberă să își studieze colegele față de care se simțea de parcă le cunoscuse de când era o simplă copilă și pe care totuși, nu le cunoscuse niciodată.

   O reverie de trandafiri, a suspinat în gând fata, privind nuanțele de roșu ce împânzeau peisajul crepuscular. Unii trandafiri, sau mai bine spus unele fete, erau boboci gata să înflorească, alții căpătau licăriri rozalii, aproape de a da impresia superficială a unor vietăți pline de răspundere( o aluzie complet falsă la adresa Înaltelor Preotese ), iar unii căpătaseră tulpini subțiri si lungi, pe când alții rămăseseră să sărute pământul îngroșați de soartă. Era o imagine de neatins, impecabilă a unor recruți pe care de la depărtare nu îi puteai distinge, dar de la apropiere, îți era greu să nu le găsești diferențe. Rolul și scopul lor insă era același; să lase băieți să aleagă un trandafir din întreaga tufă și să își înfigă țepii în carnea lui în chip trufaș, dar doritor de dreptate.

   Regimentul Înaltelor Preotese era o organizație secretă care recruta fete de toate vârstele, rasele, clasele sociale, cu înfățișări diverse, unde erau antrenate să devină unele dintre cele mai nobile creaturi, cele care iertau păcatele frângătorilor de inimi prin a le plăti cu aceeași monedă. A lupta contra focului cu foc, gândi ea cu un zâmbet schițat în colțul gurii.

   Fără voia sa, ochii mari i-au căzut pe scaunul gol, pustiit de sufletul ce odată îl ocupase pe de-a întregul și poate odată cu el, ocupând și întreaga încăpere pentru ea și și-a întredeschis buzele, o lacrimă fiind gata să îi cadă pe genele lungi, de cărbune. A oprit-o la timp cu buricul arătătorului ca, nevoită de circumstanțe să își dreagă glasul, aproape lipsită de vlagă.

   S-a ridicat în picioare, oferindu-i voalului său o ultimă atingere, ca de probă și a rostit:

   -Așa a început și pot spune, s-a sfârșit triumfător ultima mea misiune...