Harley Potter #7 - Ultimul țipăt

VIII. Călătoria se complică

Doar ca sa va reamintesc. Sa nu uitati. Mai aveau nevoie de doar un Talisman al Vietii. Putea fi ori la Hotel, ori in Godric's Hollow ori in Conacul Malfoy. Sau... La Hogwarts? Cine știe? :)

Talismanele : Esarfa ; Dulce ; Lantisorul.

Zambetul lui Lucius m-a făcut să îngheț. Nu... nu era adevarat... Nu se putea! Am inghitit in sec si lacrimile mi-au curs brusc pe fata. Am lovit pamantul cu palma in timp ce ma ridicam in fata lui.

- Lucius?

El a zambit cu coltul gurii, asa cum facea cand eu si cu Draco ne jucam in gradina si el mereu reusea sa ma prinda. Pana la urma, ei fusesera familia mea pana cand ma luase matusa Harriet.

- Chiar eu...

- Cum... De ce...? am inceput sa murmur. Tu ai fost in tot acest timp? Tu mi-ai declansat Banshee-ul?

- Exact! zambi el. In momentul in care erai la ora lui Remus Lupin si Bongul a luat forma mea... am stiut ca era momentul perfect sa te activez. Cand am incercat sa o fac acasa la matusa ta, nu am putut. Faptul ca matusa ta iti stersese memoria, te slabise.

- Tu trebuia sa fii mort! am exclamat, arătând cu degetul. Am țipat Avada Kedavra spre tine!

- Puterile tale nu au funcționat pe mine. Erai prea mică pentru a fi capabila sa produci un astfel de blestem, mai ales cu tipătul! În anul patru... ei bine... când ai omorât-o pe Cassiopeia, atunci am relizat ce puteri ai!

- Dar asa mi-ai activat si sensibilitatea la soare! Mi-ai slabit vibratiile! am strigat eu.

- Corect! afirma tatal lui Draco si scoase din haina neagra bagheta. Si acum te pot elimina definitiv.

Am cascat ochii. Tocmai a spus asta.

- De ce?

Lucius a izbucnit in ras:

- De ce? De ce? Tu realizezi ce o să pățesc dacă nu îl ascult pe Lordul Întunericului? Cand te-ai nascut, am facut o promisiune! Nu am sa-l las niciodata sa mi raneasca familia!

- A, acum îți pasă de familia ta! am exclamat, văzând cu coada ochiului cum Kiara își scoate doua pumnale din mâneci.

- Harley, uneori nu știi câte poate face un om pentru ceea ce iubește! a zâmbit Lucius. A, stai asa... Știi! Doar asa ai omorât-o pe Cassie!

- Nu o sa ma omori! am zis eu, zâmbind, de asemenea. Nu o sa ma omori și nu asta ți-a spus Voldemort sa faci!

Lui Lucius i-au strălucit ochii.

- Știi că Voldemort îmi vrea puterile și sunt ca o arma pentru el... am murmurat, inspirând adânc. Vrei sa ma duci la el!

Lucius și-a ridicat bagheta. Eu am făcut un pas în față, înălțând bărbia.

Lucius a inaintat si el.

- Stii, Harley, am aflat ca Narcissa a fost cea care te-a trimis la Harriet, desi stia ca asa cresteau sansele ca tu cu Harry sa va intalniti si sa deveniti amenintarea asta pentru Voldemort... A lucrat pe la spatele meu... N-a spus nimic, de dragul lui Draco, de dragul tau... Voldemort putea sa o omoare instant daca afla, ironic nu? Desi tot ce faceam eu era ca sa mi protejez familia. Daca ma retrageam din plan, ei mureau. Si, ghici ce - Harriet stia ce voiam eu sa fac. Narcissa ii spusese, tinusera secret, numai ca sa existe vreo sansa se te salveze. 

Mi-a bubuit inima. Narcissa stiuse. Stiuse. Incercase sa ma scape de acolo. 

Si Harriet la fel. Stiuse! Imi venea sa plang isteric.