Mi-ai lăsat inima rănită
Şi pe mine la pământ
Mă simt prea pustiită
Şi de dorul tău cânt.
De fapt inima mea cântă
Un dureros arpegiu
Iar creierul stă la pândă
Să îmi ţină inima in asediu.
Şi poate niciodată
Nu mă vei înțelege
Că această excapadă
Niciodata nu se mai iveşte.
Poate sufăr prea mult
Pentru cineva care nu merită
Si poate nu scriu ceva prea cult
Dar asta pe mine nu mă termină.
Şi sper să mă înţelegi
Că nu fac asta doar aşa
Şi cu atenție să priveşti
Cum mă descărcam cândva.
Tu te descărcai dând în mine
Şi îți plăcea să vezi cum plâng
Eu mă descărcam făcând rime
Dar cred că am făcut rău stând.
Tu te-ai învățat cu mine aşa
Prea simplă,plăpândă şi timidă
Şi cu mine în ultimul hal te-ai purta
Şi mai tare tu ai profita.
Dar acum mă jur că te las
Sper să îți găseşti pe cineva
Şi în acest minunat caz
Sper să se poarte,cum o făceai tu cândva.
CITEȘTI
Doar tu...
RomanceSă îți aşterni durerea,suferința şi gândurile în cel mai simplu vers este cea mai mare eliberare! O simplă poezie,o mie de sentimente!
