Prolog

500 16 4
                                    

"Ai devenit mai rece... Nu stiu cum sa explic.." imi spune Louis si isi sprijina cotul de dulapul ce se afla in dreapta lui. Imi ridic privirea si ii intalnesc ochii albastrii. Intr-o zii ochii aia erau cei ce ma trezeau din nou la viata. Ochii care imi trimiteau fiori electrici in tot corpul, asa incat sa imi fie intotdeauna cald. Dar acum totul s-a schimbat, si e numai vina lui.

"Rece.." reusesc sa soptesc.

"Dar stii ca nu trebuie sa fii rece cu toata lumea ?"  ma intreaba acesta. Pufnesc. El nu realizeaza, nu? Sunt rece doar din cauza ca m-am schimbat. Si tot el e motivul schimbarii mele.

"Louis.. In momentul in care iti ingheata sufletul, iar in tine se asterne tacerea nimic nu te mai poate salva. Cand devii rece nu mai tii cont de nimeni. Nici macar de tine. Nu faci diferente. Nici macar nu ai cum sa faci. Stii de ce? Pentru ca toti au parte de acelasi tratament. Toate astea pentru ca zapada ti se asterne chiar si peste ratiune. Te rog, nu-mi cere imposibilul! " ii raspund rece. Poate ca dupa toate astea va constientiza insfarsit ceea ce mi-a facut.

"Frumoasa si rece ... Asemeni iernii! " raspunde acesta.

La naiba, chiar nu intelege!

#Deci erm, asta a fost prologul. Am incercat ceva diferit. Cum a mers?

Am vrut initial sa o postez pe contul meu, dar  eh, cum lumea s-a legat de mine ca nu am carti si ca imi dau cu parerea despre cartile lor, am postat-o pe asta. Sa vedem ce mai spuneti acum.

Astept parerile voastre, desi stiu ca nu e cine stie ce..

Hatters gonna hate.

Potatoes gonna potate.

-Lizzie x

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 21, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Winter \\ Louis TomlinsonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum