Antonia se sprijina de bratul meu si amandoi inaintam spre marginea lacului cu apa rosie. Iarba de culoare neagra imi incanta privirea si frumoasa mea iubita zambeste satisfacuta. Mi-as da viata, numai sa o vad zambind langa mine.
-Iti place? ochii ei se intorc spre mine si pot citi fericirea din ei. Ii iubesc ochii ce ma privesc de parca as fi singurul barbat de pe Pamant. Privirea asta imi da incredere absoluta, Antonia ma iubeste, poate o face mai mult decat o fac eu si asta intr-un timp mult mai scurt. Antonia e singura fiinta de pe acest Pamant pentru care m-as schimba radical doar pentru a o vedea fericita. Antonia e ancora mea care m-a salvat cu ani in urma fara ca macar sa stie asta.
-Imi place ca sunt langa tine! Ador sa fim impreuna! se intinde spre mine si ma saruta fugitiv pe buze, ador latura asta copilaroasa a ei, e latura care ma completeaza pe mine. Latura asta a ei ma face fericit.
-Te ador, stii asta?
-Stiu. ne asezam pe patura rosie de pe iarba si Antonia inspecteaza meniul picnicului, stiu ca picnicul e o idee banala, dar voiam sa fac asta cu ea. -Imi place ce ai pregatit. picnicul organizat in graba e ceva simplu, prajituri, sandvisuri mici, un termos de cafea, suc si cateva gustari.
-Voiam o pauza de la tot, doar noi doi.
-Te-ai gandit bine, iubitule! rochia neagra scurta pe care ea o poarta ma duce cu gandul la nebunii dar azi nu o vreau in modul ala, azi ii vreau sufletul, am nevoie de inima ei curata.
-Azi vreau sa ne unim sufletele, esti de acord?
-Ce vrei sa spui cu asta? ma ridic de pe patura si desfac termosul de unde scot un inel cu piatra neagra. Ma asez in genunchi langa ea si ii asez inelul pe deget.
-Antonia Claire, vrei sa fii sotia mea si sa continui sa ma tii pe linia de plutire?
-Eu... ochii i s-au umplut de lacrimi si ma strange de gat plangand. -Te iubesc, Andreas! Stii asta?
-Acum stiu, iubito! E prima oara cand imi spui. o stiam de mult, ar trebui sa fiu orb sa nu-i vad iubirea din privire si din gesturi. Sunt cel mai fericit barbat, si-a facut curaj sa imi recunoasca asta.
-Imi pare rau ca am asteptat atat de mult pana sa iti spun ce simt, nu am gasit momentul potrivit. o departez de mine si o oblig sa ma priveasca.
-Inima mea stia cat ma iubesti, nu s-a indoit niciodata. o sarut, dar de data asta o sarut diferit. Vreau sa ii demonstrez ca este numai a mea si ca niciodata altcineva nu ii va lua locul in inima mea. Ea este jumatatea mea. Se lasa dominata de mine si limba mea cerceteaza fiecare coltisor secret al ei. Mainile mele ii sustin talia si ea se impinge in mine facandu-ma sa cad pe spate incat sa ajunga peste mine.
-Te iubesc enorm, sa nu uiti niciodata, bine? Sa nu ma parasesti!
-Nu te parasesc niciodata.
-As vrea sa te cred!
-Si de ce nu faci asta? Ce te impiedica sa faci asta?
-Esti mort, Andreas! M-ai parasit deja! ma incrunt si o tin de brate. Cum adica sunt mort? Sunt mai viu ca niciodata, ea ma face sa fiu cel mai viu barbat.
-Ai innebunit? ne ridicam de pe iarba si o ajut sa ajunga in picioare.
-Andreas, priveste in jur! Ce ti se pare normal din ceea ce vezi? Asta nu e realitatea, e un vis. Iarba e neagra, apa lacului e rosie! Unde ai mai vazut tu asa ceva? incerc sa dau importanta lucrurilor spuse de ea dar nu reusesc. Nu ma pot concentra si nu o pot lasa sa-mi distruga realitatea, asta e realitatea mea.
-Gresesti! Daca privesc in jur vad ceva normal, pe noi doi! ma aplec pe patura si pornesc casetofonul si un vals lent sparge linistea. Ii sarut mana usor facand-o sa tremure si o prind de mijloc tragand-o langa mine. Incep sa fac cativa pasi si se conformeaza luandu-mi exemplul. Ne miscam amandoi incet pe melodie si o indrum sa faca o pirueta si rochia ei formeaza un cerc cand se invarte. Vantul ii bate prin par si ii imprastie pletele roscate si ondulate asezandui-le pe fata. I le indepartez si o prind iar de mijloc lipind-o mai tare de mine. -Te iubesc, nebuno! o sarut pe frunte si ea zambeste. Ador totul la ea, ii ador zambetul, copilariile, frumusetea interioara, frumusetea exterioara, ador modul cum se modeleaza dupa mine. O ador pentru ca asa cum este ea, cu mici defecte, este perfecta pentru mine. Cel cu defecte sunt eu, defecte si un trecut intunecat.
-Iubitule...
-Spune, scumpo!
-Sange...
-Ce sange iubito? Ce s-a intamplat? mana ei urca spre fata mea si degetele ei ma ating deasupra gurii urmand sa le ridice la nivelul ochilor mei.
-Sangerezi! scot telefonul din buzunar si ma uit la reflexia mea din display. Firicele de sange se preling din nas si Antonia ma priveste panicata. O sperii! Ceea ce a spus ea nu poate fi adevarat, nu pot fi mort.
-Nu e nimic grav, iubito! O fi vreo infectie, nu-ti face griji. ma aplec sa iau un servetel si sterg lichidul rosiatic ce-mi pateaza fata si-mi sperie iubita. -Sunt bine! o sarut pe obraz si continuam dansul. Incep sa tusesc fara oprire si de data asta Antonia se departeaza de mine si ma priveste speriata.
-Andreas!
-Sunt bine! tusea uscata care m-a cuprins nu pare sa-mi dea pace si cad in genunchi in fata ei auzind-o cum tipa. O stare de greata ma cuprinde si la urmatoarea tuse incep sa scuip sange.
-Andreas! tipa Antonia de data asta mult mai panicata. Se lasa jos la nivelul meu si ma priveste trista. Continui sa scuip sangele cu si mai multa scarba si nu pare sa se opreasca. -Iubitule, ma sperii!
-Ajut...ajuta-ma, iubito! Te rog! incepe sa planga de frica si cu un servetel incearca sa imi stearga sangele de pe fata dar o imping cand simt cum alta criza de tuse urca pe gat si elimin alta cantitate de sange.
-Nu pot! se ridica si incearca sa ma ridice si pe mine dar sunt prea greu pentru ea si nici corpul meu nu pare sa reactioneze in vreun fel.
-Ajuta-ma, iubito! reusesc sa ma ridic si o iau in brate, mainile ei ajung in parul meu si ma trag de el lipindu-ma de ea.
-As da orice sa te pot ajuta, dar tu esti mort, Andreas, nu te pot ajuta!
-Ce? o departez de mine si o privesc incruntat si ea plange uitandu-se la mine cu mila.
-Intoarce-te la mine! plangand intinde o mana patata de sange spre mine si imi zambeste prin perdeaua de lacrimi, dar i-o imping, nu poate avea dreptate. Nu vreau sa o ascult. Sunt sigur ca as sti daca as fi mort, doar nu sunt prost!
CITEȘTI
Alt El (+18)-Volumul 1
Romance"Pentru a-ti construi viitorul, trebuie sa te impaci cu trecutul!"-Andreas Mitchel. Ce faci cand in viata ta intra un barbat misterios care te atrage spre el ca un magnet? Ce faci cand constientizezi ca atractia dintre voi e periculoasa si a...
