After 3 | Română

Capitolul 1

Perspectiva Tessei
În momentul in care privesc chipul familiar al acestui străin , amintirile mă invadează .
Stăteam de multe ori in acel loc,pieptănând părul păpușii mele blonde Barbie.Adesea,imi doream ca eu să fiu păpușa : avea tot ce-i trebuia .Era frumoasa , mereu dichisită,era întotdeauna cine trebuia sa fie.Îmi imaginam că părinții ei erau foarte mândri de ea.Tatal ei,oricine ar fi fost,era probabil vreun barosan de director , care calatoarea in toată lumea ca sa asigure traiul familiei sale,in timp ce mama ei stătea acasă și avea grija de cămin.
Tatăl lui Barbie nu s-ar fi întors niciodată acasă împiedicându-se și țipând.Nu ar fi urlat niciodată la mama ei și Barbie nu s-ar fi ascuns in sera sa scape de scandal.Barbie se putea baza întotdeauna pe Ken,iubitul ei blond,care ii ținea companie .... chiar și in sera.
Barbie avea o viață perfecta alături de părinții prefecți .
Tata,care m-a părăsit in urma cu noua ani,sta in fata mea murdar și tras la fata .
-Tată?
Omul din fata mea nu are cum sa fie tata,in ciuda acestor ochi căprui cunoscuți ,  care ma privesc atent .
-Tessie?spune el cu o voce mai răgușită decât mi-o aduc aminte de demult.
Harry se răsucește către mine,cu ochii scăpărând,apoi din nou către tatăl meu.
Tata.Aici,in cartierul asta rău famat,îmbrăcat cu niște haine murdare .
-Tessie?Tu ești cu adevărat ? întreabă el
Am înghețat . Nu am ce sa-i spun acestui bețiv care seamănă atât de bine cu tatăl meu.Harry îmi pune mâna pe umăr,încercând sa obțină de la mine o reacție.
-Tessa....
Fac un pas înspre omul acesta ciudat , iar el îmi zâmbește . Barba este impestritată cu fire cărunte ; surâsul lui nu mai este atât de alb și de curat cum mi-l aminteam ... cum de a ajuns in halul asta ? Toate speranțele pe care le aveam,ca tata și-ar fi putut schimba viața total,așa cum a făcut Ken,s-au evaporat , iar constientizarea faptului ca acest om este tatăl meu ma doare mai mult decât ar trebui.
-Eu sunt,aud pe cineva spunând și,după o clipa,îmi dau seama ca eu am rostit cuvintele acelea.
El vine mai aproape și își înfășoară brațele im jurul meu.
-Nu-mi vine sa cred!Uita-te la tine!Am încercat să....
Este întrerupt de Harry , care-l da la o parte de lângă mine.Fac un pas înapoi , neștiind exact cum ar trebui sa ma port.
Străinul— adică tata —- se uita pe rând la Harry și la mine , precaut și neîncrezător .Dar imediat ia o postura destinsa și păstrează distanță , lucru pentru care ii spun recunoscătoare .
-Te caut de luni întregi,spune,ștergându-și fruntea cu mâna și lăsând pe ea o dara de jeg.
Harry sta in fata mea,gata sa se repeadă .
-Aici am fost,spun încet , uitându-ma peste umărul sau.
Ma bucur sa ma protejează și îmi dau seama ca el chiar nu înțelege nimic.
Tata se întoarce către el,îl cercetează cu privirea din cap pana in picioare .
-Oau,Noah s-a schimbat tare mult.
-Nu,el este Harry,ii zic eu.
Tata se apropie la câțiva centimetri de mine și observ cum Harry se încordează .De la distanță asta simt mirosul tatei.
Fie băutura din răsuflarea sa,fie vreo urmare a abuzului de alcool,l-au făcut sa-i confunde pe cei doi:Harry și Noah sunt completi diferiți . Tata îmi pune o mâna după umeri și Harry îmi arunca o privire , dar eu scutur ușor din cap ca sa-l țin la distanță .
-Cine e ?
Tata zăbovește cu mâna pe umerii mei un răstimp stânjenitor de lung in vreme ce Harry sta acolo pur și simplu,arătând de parca e pe punctul sa explodeze....
-Este....Harry este ...
-Iubitul.Sunt iubitul ei,termina el propoziția in locul meu.
Tata face ochii mari când baga de seama prezenta lui Harry.
-Ma bucur de cunoștința,Harry.Eu sunt Richard.
Întinde mâna murdara pentru a-l saluta pe Harry.
-Îhm...mda, și eu ma bucur.
Harry este,cu siguranța foarte ... tulburat.
-Ce faceți voi doi pe aici?
Profit de ocazie sa ma îndepărteze de tata și sa ma așez lângă Harry,care își revine și ma trage mai aproape de el.
-Harry și-a făcut un tatuaj,raspund eu automat.
Mintea mea încă nu e capabilă sa priceapă cu adevărat ce se pricepe .
-Ah... Frumos.Si eu am fost aici .
Amintirile cu tatăl meu bându-și cafeaua înainte de a pleca de acasă la munca in fiecare dimineața îmi năvălesc in minte.Nu arată deloc așa , nu vorbea deloc așa și cu siguranța nu obișnuia sa se tatueze pe vremea când îl Cunoșteam.Cand eram fetița lui.
-Da,mi le face prietenul meu,Tom.
Își ridica mâneca hanoracului ca sa arate un craniu desenat pe antebraț .
Nici măcar nu oare sa i se potrivească ;dar,pe măsura ce-l cercetez din priviri,încep sa cred ca poate i se potrivește .
-Oh..— e tot ce sunt in stare sa zic.
Totul este atât de ciudat . Acest bărbat este tatăl meu,bărbatul care ne-a părăsit,pe mama și pe mine.Iar acum se afla in fata ochilor mei...beat.Si nu știu ce sa mai cred.
Intr-un fel sunt entuziasmata — puțin si nu vreau sa recunosc asta acum.In secret am tot sperat sa-l revăd din ziua in care mama mi-a spus ca s-a întors in zona.Stiu ca e o tâmpenie — o prostie,serios — , dar intr-un fel pare ca o duce mai bine ca înainte.E beat și probabil nu are locuința , dar mi-a fost dor de el mai mult decât mi-am dat seama și poate ca a dus-o greu in ultima vreme .Cine sunt eu sa-l judec pe omul asta de vreme ce nu știu nimic despre el?
Când ma uit la el și la strada din jurul nostru,e bizar sa constant ca toate se mișcă pe lângă noi ca de obicei.As fi putut jura ca timpul s-a oprit atunci când tata s-a poticnit in fata ochilor noștri.
-Unde locuiești ? Intreb.
Privirea cercetătoare a lui Harry ești ațintită asupra tatălui meu,urmarimdu-l de parca ar fi un animal de prada primejdios.
-Acum nu prea am o casă.
Își șterge fruntea cu mâneca .
-Ah.
-Lucram la Raymark,dar am fost dat afara,îmi spune el.
Îmi aduc aminte vag ca am mai auzit numele Raymark.Cred ca e un fel de fabrica.A lucrat oare intr-o fabrica?
-Tu ce-ai mai făcut?Cat timp a trecut... cinci ani?
Îl simt pe Harry incordandu-se lângă mine și spun:
-Nu,au trecut nouă.
-Nouă ani?imi pare rău Tessie.
Încurca ușor cuvintele.
Felul in care îmi spune îmi înmoaie inima;ma alinta așa in vremurile bune.In vremurile in care ma ridica pe umeri și alerga prin curtea noastră mică,din vremurile dinainte ca el sa plece .Nu știu cum sa gestionez povestea aceasta.As vrea sa plâng pentru ca nu l-am mai vazut de atâta amar de vreme,as vrea sa rad pentru ca mi se pare ironic sa-l văd aici și as vrea sa urlu la el pentru ca m-a părăsit.Este derutant sa-l vas așa . Îmi aduc aminte de el ca un bețiv , dar era un bețiv furios pe atunci , nu un bețiv zâmbitor , care sa își arate cu mândrie tatuajele și da mâna cu iubitul meu.Poate a devenit un om mai bun...
-Cred ca e momentul sa plecam,spune Harry,privindu-l pe tata.
-Chiar îmi pare rău;n-a fost deloc vina mea.Mama ta.....știi și tu cum e.
Se apăra parca, fluturând din mâini.
-Te rog,Theresa,oferă-mi o șansa , ma implora el.
-Tessa....,intervine Harry , avertizându-ma.
-Lasă-ne o secunda,ii zic tatălui meu.
Îl apuc pe Harry de braț și îl conduc la câțiva pași distanță .
-Ce mama naibii ai de gând sa faci? Sper ca nu vrei aa ... începe el.
-E tatăl meu,Harry.
-E un nemernic de bețiv care doarme pe străzi, spune el printre dinti , furios .
Îmi dau lacrimile din cauza cuvintelor dure,dar adevărate , ale lui Harry.
-Nu l-am vazut de noua ani.
-Exact—pentru ca te-a părăsit . E o pierdere de timp , Tessa.
Se uita urat la tata.
-Nu-mi pasa . Vreau sa-i ascult povestea.
-E in regula presupun.Nu e ca și cum l-ai invita la noi acasă sau ceva de genul asta,zice Harry,scuturând din cap.
-Dacă o sa am chef,o sa-l invit . Și dacă va dori sa vina , este binevenit . E și locuința mea,ma răstesc eu .
Ma uit din nou la tata . Sta acolo, cu hainele murdare,privind in pământ.Cand a dormit ultima oară intr-un pat?Cand a mâncat ultima oară?Aceste gânduri îmi fac inima sa se strângă .
-Doar nu te gândești serios sa-l inviți acasă la noi...!
Harry își trece degetele prin par,cu gestul obișnuit care-i trădează frustrarea.
-Nu sa locuiască acolo—doar pentru diseară . Am putea face mâncare,spun eu.
Tata ridica privirea și ma privește in ochi . Ma uit in alta parte, iar el începe sa-mi zâmbească .
-De mâncare ? Tessa , e un bețivan nenorocit care nu te-a vazut de zece ani.... și tu ai de gând sa-i faci mâncare ?
Stingherită de ieșirea lui,îl trag de guler mai oproape de mine și ii spun,pe un ton coborât :
-Este tatăl meu,Harry , și cu mama nu am niciun fel de relație .
-Asta nu înseamnă ca trebuie sa ai o relație cu omul asta . Povestea asta nu se va sfârși bine,Tess.Esti prea drăguța, mai ales cu cei care nu merita așa ceva .
-Lucrul acesta este important pentru mine,ii zic , iar privirea i se îmblânzește puțin înainte sa-i pot demonstra ironia obiecțiilor sale.El oftează și se trage supărat de parul ciufulit.
-La naiba , Tessa, povestea asta nu se va sfarsi bine.
-Habar n-ai cum se va sfarsi, Harry,șoptesc și ma uit la tata,care-și trece degetele prin barba.
Știu ca Harry poate are dreptate , dar e de datoria mea sa incerc sa-l înțeleg pe acest om sau cel puțin sa ascult ce are de zis.
Ma întorc spre tata și instinctul de teama îmi face vocea sa tremure puțin.
-Vrei sa vii acasă la noi la cina?
-Serios? întreabă el,cu o raza de speranța luminându-i chipul.
-Da.
-Bine!Da,bine!spune el zâmbind și , pentru un scurt moment îmi apare in fata ochilor omul pe care mi-l amintesc — omul care era înainte sa se apuce de băut,adică.
Harry nu mai spune nimic in timp ce mergem spre mașina.Stiu ca e furios și înțeleg de ce.Dar știu de asemenea ca tatăl sau s-a schimbat in bine — ne conduce colegiul, pentru numele lui Dumnezeu . Oare sunt eu atât de naiva încât sa sper la o schimbare asemănătoare și in cazul tatălui meu?
Când ne apropiem de mașina , tata întreabă :
-Oau — asta e a ta ? E un Capri, nu-i așa ? Un model de la sfârșitul anilor '70.
-Mda.
Harry se aseaza la volan.
Pe tata nu-l deranjează răspunsul sec a lui Harry, iar eu ma bucur.Radioul se aude încet,și imediat ce Harry pornește motorul , amândoi ne întindem către buton in același timp,sperând ca muzica sa alunge aceasta tăcere stânjenitoare .
Tot drumul spre apartament ma gândesc cum ar primi mama aceasta veste . Gândul îmi da fiori și încep sa meditez mai degrabă la plecarea mea iminenta in Seattle.
Nu,e și mai rău;nu știu cum sa vorbesc despre asta cu Harry.Inchid ochi și îmi rezem capul se geam.Mana calda a lui Harry o mângâie pe a mea și încep sa ma liniștesc .
-Oau,locuiti aici?
Tata rămâne cu gura căscată când parcăm in fata complexului de apartamente.
Harry îmi arunca o privire care spune : "Hai ca începe", iar eu ii raspund:
-Da,ne-am mutat acum câteva luni .
In lift,privirea pătrunzătoare a lui Harry îmi arde obraji și ii zâmbesc scurt,sperând sa-l mai înmoi . Pare ca merge,dar sentimentul de a intra la noi in casa cu un om străin devine atât de ciudat încât încep sa regret ca l-am invitat pe tata . Dar acum e prea târziu.
Harry descuie ușa și intra fără sa se mai uite in urma,ducându-se direct in dormitor fără sa scoată un cuvânt .
-Ma întorc imediat,ii zic tatei și îl las singur in hol.
-Te superi dacă îți folosesc toaleta?striga el după mine.
-Sigur ca nu.Este in capătul holului,ii spun,arătând către ușa băii , fără sa-l mai privesc.
In cealaltă camera , Harry sta asezat pe pat,scotandu-și bocancii.Se uita către ușa și-mi face semn s-o închid.
-Știu ca ești supărat pe mine, ii spun eu încet au ma duc către el.
-Sunt.
Îi iau fata in mâinile mele și îmi trec degetele mari peste obrajii săi.
-Nu mai fi.
Închide ochii de plăcere la atingerea mea blândă și simt cum brațele lui îmi cuprind mijlocul.
-O sa te rănească . Încerc doar sa împiedic lucrul asta.
-Nu ma poate răni — ce ar putea sa-mi facă ?Nu l-am vazut de atâta vreme.
-Acum probabil că-și îndeasă lucrurile noastre in buzunarele lui nenorocite,pufneste Harry,iar eu încep sa chicotesc .Nu e deloc amuzant,Tessa.
Oftez și ridic bărbia ca sa-l fac sa se uite la mine.
-Măcar poți sa încerci sa te inseninezi și sa privești povestea cu mai mult optimism?E suficient de derutant și fără sa te văicărești pe aici și sa ma stresezi mai tare.
-Nu mă văicăresc . Încerc sa te protejez.
-Nu am nevoie de protecție — este tatăl meu.
-Nu este tatăl tău...
-Te rog?
Îmi trec degetul mare peste buza lui,iar expresia i se îndulcește.Raspunde in cele din urma,oftând din nou:
-Bine hai sa luam cina cu omul asta.Probabil ca tot ce a mâncat ultima data n-au fost decât resturi dintr-o lada de gunoi.
Zâmbești îmi pălește și buzele încep să-mi tremure împotriva voinței mele.Harry mă observa.
-Îmi cer scuze.Nu mai plânge.
Oftează . Nu s-a mai oprit din oftat de când am nas in nas cu tata,lângă salonul de tatuaje.Vad cât e de îngrijorat — chiar dacă in același timp e și plin de furie , ca întotdeauna — și asta face situația sa fie și mai ireala.
-Am vorbit foarte serios in legătura cu tot ce am avut de zis, dar o sa încerc sa nu ma comport ca un dobitoc.
Se ridica in picioare și ma săruta ușor.Cand iesim din dormitor , mormăie :
-Hai sa hrănim cerșetorul .
Chestia asta nu ma ajuta deloc sa ma înveselesc .
Omul din living pare atât de nelalocul lui — așa cum sta si se holbează in jur si la cărțile de pe rafturi .
-O sa gătesc eu in seara asta.Te poți uita la televizor,dacă vrei,ii sugerez eu.
-Vrei sa te ajut?se oferă el.
-Ăă,bine.
Îi zâmbesc cu jumătate de gura , iar el vine după mine in Bucătărie . Harry rămâne in living, păstrând distanță , exact așa cum ma așteptam sa facă.
-Nu-mi vine sa cred ca ești deja adult și ca locuiești in casa ta , îmi spune tata .
Scot o rosie din frigider in timp ce încerc sa-mi adun gândurile răvășite .
-Sunt la colegiul WCU.La fel ca Harry,ii raspund fără sa-i pomenesc de exmatricularea iminenta a lui Harry.
-Serios ? WCU?oau.
Se aseaza la masa și observ ca s-a spălat pe mâini.Si-a șters și pata de pe frunte și urma de umezeala de pe tricou ma face sa cred ca a încercat sa curețe o pata care era acolo.Si el are emoții . Faptul ca știu acest lucru ma face sa ma simt un pic mai bine .