Începeam sa te vad peste tot,în orice și oricine. Era ciudat. Cândva am avut impresia că simții la fel ,dar m-am înșelat. Dar nu mă durut. Poate doar puțin. Dar am învățat să trec peste,cu greu. Vă întrebați cum, dragi pitici din capul meu? Ei bine am văzut ceva ciudat la o fata. Era o lama. O folosea pe propria sa piele. Părea să doara. Dar la final obti un rezultat pozitiv de plăcere. Nu făcea nimic mai mult de a fi o artista neînțeleasă de nimeni. Ea doar picta. Pielea era panza,lama instrumentul și sângele era vopseaua. Am incercat și eu. La început a fost greu. Dar nimic nu durea mai tare decât o inima distrusă. Desigur că nu am renunțat la asta senpai.
Alice:Buna,sunt noua pe wattpad și mă gândeam să scriu o carte. Sper sa va placa.^^
