Alt El (+18)-Volumul 1

C XXV*Nu aveai niciun drept!*

-Nu aveai niciun drept sa faci asta! Cine te crezi? Eu sunt mama lui, trebuia sa fiu consultata! Poate nu voiam ca fiul meu sa fie chinuit! de parca nu as sti, l-ar fi omorat fara sa clipeasca. Bine ca am luat eu decizia pentru el, nu i-as lasa niciodata viata in mainile mamei lui. Cu prima ocazie i-ar pune capat fara sa clipeasca. Aleg sa o ignor si imi privesc unghiile plictisita si jur ca daca eram singura nu cred ca rezistam atat de mult sa nu sar in capul ei.

-Nu va voi cere parerea atunci cand iau o decizie ce tine de viata iubitului meu! marai si ma ridic pentru a o privi pe femeie in ochi.

-E fiul meu! mda, nimanui nu-i pasa, mai ales lui.

-Putin imi pasa! Trebuia sa fiti aici! o privesc cu ura pe una din cei 4 vinovati ai cosmarului vietii mele si isi da ochii peste cap plictisita. Ce sa zic! Nici eu nu mor de dragul ei.

-Nu-ti permit sa-mi vorbesti asa! Esti nora mea, poarta-te cuviincios!

-Ptiu, naiba s-o ia de relatie de rudenie ce e intre noi doua! fac semn intre noi. -Nu-mi pasa ca sunteti mama lui, pentru mine sunteti un nimic! M-am facut inteleasa?

-Vei invata sa ma respecti! ridica mana la nivelul fetei mele si astept s-o faca. Vreau sa o vad cum ma loveste. Doar sa aiba acest tupeu nebun.

-Opreste-te! mana ii este prinsa in aer si intoarcem amandoua capul spre Iustin. Si-a oprit mama sa ma loveasca? Cred ca visez. Eu nu mai inteleg nimic, familia asta ma depaseste total.

-Ce faci? il intreaba socata si Iustin pufneste. Ii lasa mana libera si se intoarce cu fata spre mine. 

-Cum se simte? ezit sa-i raspund si ma prinde de maini strangandu-le usor. -Vorbeste cu mine! oficial sunt debusolata. Unde e salbaticul din el? De ce e atat de calm?

-E bine, operatia a fost un succes. Acum depinde doar de el daca isi revine sau nu. imi zambeste putin retinut si ma trage in bratele lui. Ezit sa-i raspund la imbratisare si mama lui bolbororeste ceva incurcat si il departez pe Iustin de mine incercand sa pastrez distanta. -Ma scuzati, eu merg la el!

-Asta s-o crezi tu! femeia se pozitioneaza in fata usii blocandu-mi accesul si imi dau ochii peste cap. Fix de ea am eu nevoie acum.

-Vreti sa-mi faceti loc? Sau ma obligati sa va arat ca pot fi si salbatica?

-Stiu ce poti si cat poti, dulceata! pufnesc la apelativ si fac un pas in fata dar mana ei ma impinge inapoi. -N-am terminat de vorbit. Noi doua avem ceva de discutat.

-Noi nu ne cunoastem! spun categoric. Nu am nimic de impartit cu femeia asta afurisita. Sa-si faca griji pentru fiul ei in alta parte, nu o vreau aici. Doar eu am dreptul sa fiu langa Andreas,  nici ea si nici Iustin nu sunt bineveniti.

-Ai dreptate, nu ma cunosti. Daca m-ai fi cunoscut nu ti-ai fi permis sa ii ceri fiului meu divortul. Insa, eu te cunosc!

-Atunci sper ca va par o persoana dragalasa! fac din nou un pas in fata si privirea ei incruntata ma pironeste. 

-Din contra, esti plina de prostie, esti egoista!

-Nu as paria pe asta. Eu nu mi-as obliga fiul sa se insoare cu o fata necunoscuta doar pentru bani.

-Voi nu veti intelege niciodata de ce am facut asta.

-Totul a trecut, nu-mi pasa! Dar sa tineti minte, criminalul lui Nick nu a fost Iustin, voi 4 ati fost! ii impung pieptul cu un deget si o imping din usa intrand in salon plangand. 

***

-Urs grizzly sau Mickey Mouse? Robert se asteapta ca eu sa-i raspund dar sunt cufundata in paharul cu cafea. Ce interesanta e spuma de la Frappe-ul asta. Oare ii pun ceva diferit? Cum de iese asa? -Rog cu cea mai mare seriozitate sa se prezinta un medic psihiatru in salonul 309! Ruda unui pacient e pierduta in spatiu. ridic privirea spre el si imi face jucaus din ochi.