Music for inspiration

Love the way you lie

stiu ca nu am postat nimic toata vara, desi mai am vreo doua one-shot-uri ce asteapta sa fie postate. Melodia e aleasa de Anyagirl, sau Paula, cum vreti, care si-a sters contul. Rihanna ft Eminem - Love the way you lie. Cu toate astea, e trecut de 12 si e oficial ziua ei, asa ca La multi ani fericiti! Pentru ca esti prima care m-a incurajat sa scriuXD Sa ti se implineasca toate visele! Si poate vei reveni intr-o zi pe wattpad. Partea a doua vine iemdiat dupa ce o corectez, sa fie cadoul complet, cu intarziere de peste un an XD

@};-

Love the way you lie

Sunetul palmei a răsunat în încăpere, urmat de căzătura mea. Obrazul mă ustura, şoldul mă durea. Mi-am dus mâna la faţă, sperând că durerea va înceta, dar nu am privit în sus.

 - Credeam că am fost clar când am spus că nu îmi place să aud cum flirtezi cu toţi filfizonii! a ţipat la mine, în timp ce îi vedeam picioarele goale apropiindu-se. Spune ceva!

 - Nu-nu-u am fli-flirtat cu-cu e-el, am început să mă bâlbâi.

Lacrimile au început să cadă ca o cascadă. Orice îi spuneam eu, el tot pe Johnny avea să îl creadă, chiar de ar fi fost o minciună. Prietenii înaintea iubitelor, mult prea rostita lor vorbă...

Şi-a pus braţele mari şi musculoase în jurul meu, îmbrăţişându-mă. A început să mă legene ca un copil mic, în timp ce plângeam. Voiam să mă smulg din strânsoare, să plec, să nu mă uit înapoi, dar nu puteam face asta. Nu îi puteam face asta după ce m-a ajutat să fug de la orfelinat şi, cât am stat acolo, s-a asigurat cu nu mai sunt violată de nimeni. Normal, Kurt nu intra în categoria jos mâinile de pe Rose. Şi partea şi mai enervantă e că nici nu mă cheamă Rose, ci Debora. Dar nu, datoria e sfântă şi eu... eu trebuia să stau să îi îndur capriciile.

Şi chiar dacă aş pleca, nu aş ajunge prea departe. M-ar găsi, m-ar prinde, şi chiar nu aş vrea să aflu ce pedeapsă mi-ar aplica. Era suficient că la fiece lucru mărunt ce nu îi convine mă aleg cel puţin cu o palmă. Dacă ar fi fost vorba de un sărut între mine şi aşa-zisul coleg cu care flirtram, cel mai probabil nu aş fi putut dormi câteva zile de dureri.

Însă mă obişnuisem cu asta. Soarta mea, povara mea. Pentru ce păcate plăteam, nu puteam spune, dar preţul părea tot mai mare o dată cu trecerea timpului. Nu mai aveam răbdare, nu  mai puteam suporta. Eram sătulă. Eram majoră şi mai aveam doar două săptămâni de liceu. Dar la ce folos? Îl terminasem doar pentru capriciul lui ciudat. Părerea mea era că voia doar un motiv în plus pentru a se certa cu mine din când în când şi a mă scoate afară din casă. Bineînţeles, mi l-a dat pe Johnny drept badyguard, urmărindu-mă la fiecare oră. Era sufocant.

 - Să nu mai faci asta, mai înţeles? Niciodată!

Asta nu mă putea alina, dar am dat din cap, sperând că nu va continua. Singurul loc unde mai găseai un om normal, măcar pentru o conversaţie despre vreme era locul pe care îl părăseam mult prea curând.

Mi-a dat brusc drumul şi s-a ridicat. Era îmbrăcat doar în pantaloni scurti şi atingea pe la 1 metru 90 cel puţin. Era musculos, mult prea mult pentru oricine, dar nu îndrăzneam să îi spun asta. Voiam doar să nu îi mai simt ochii negri arzându-mă din priviri.

 - Grăbeşte-te cu cina. Băieţilor le e foame.

Mi-am şters lacrimile. Servitoare se pregăteşte să între în acţiune. În timp ce coboram scările, mă uitam la dezordinea din jur. Oricât de mult încercam să curăţ, în mai puţin de o oră totul era la loc, astfel că am renunţa şi o mai fac doar ocazional, când vreau să scap de ceva. Oricum, Kurt nu are nevoie de un motiv real pentru a se răsti la mine.